Anul de poezie: a douăsprezecea săptămână

20 martie

43 î.Hr.: Ovidiu, poet latin (d. 17)

Nulla mihi cura est terra quo mittar ab ista,
hac quia, quam uideo, gratior omnis erit:
in medias Syrtes, mediam mea uela Charybdin
mittite, praesenti dum careamus humo.
(XIV. TVTICANO)

„Doresc atîta numai, să ies din acest loc/ Şi să mă mut de-aice; eu nu am altă grijă./ Oriunde plec: pe-acesta să nu-l mai văd în ochi!/ Mînaţi a mele pînze în Sirte şi Caribda,/ Numai să scap o dată de-acest pămînt barbar!“ (Ponticele, IV, 14)

1770: Johann Friedrich Hölderlin poet, prozator, dramaturg german (d. 1843)
Cântecul destinului
În lumină înaltă umblaţi
Pe un dulce tărâm, fericite voi, Genii!
Strălucite, zeieşti adieri
Uşor vă ating,
Ca degetele femeii la harpă
Sfintele strune.
Fără ursită, precum adormitul
Copil, respiră Cereştii;
Cast ocrotit
Într-un mugur de rând
Înfloreşte de-a pururea
Spiritul lor,
Iar ochii, preafericiţii,
Privesc în tăcută
Pe veci claritate.
Ci nouă nu ni-e lăsată
În niciun loc alinarea,
Se petrec şi se surpă
Chinuiţi muritorii,
Orbeşte zvârliţi
Dintr-un ceas în altul,
Ca apa din piatră
În piatră căzând,
Mereu în abisu-ndoielii.
(traducere Ștefan Augustin Doinaș)

1799 – Karl August Nicander, poet suedez(d. 1839)

1828 – Henrik Ibsen, autor norvegian (d. 1906)

1886: George Topîrceanu, poet român (d. 1937)

Doar Grivei, bătrânul, n-are
Cu ce roade oasele.
Că de când cu postul mare,
Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, sărmanul,
Cui să ceară daune?…
Drept sub nasul lui, motanul
A venit să miaune.

Dar acum l-a prins potaia
Și-a-nceput să-l scuture…
Peste toată hărmălaia
Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alături saltă
Două fete vesele…
Zău că-mi vine să-mi las baltă
Toate interesele!

(sursa )

21 martie

Declarată în 1999 Ziua Mondială a Poeziei de către UNESCO

1685: Johann Sebastian Bach, compozitor, organist german (d. 1750)

1923 – Nizar Qabbani, diplomat, poet și editor sirian (d. 1998)

1957: Youssef Rzouga, poet tunisian

22 martie

1903: Virgil Gheorghiu, poet, eseist, muzicolog, pianist român (d. 1977)

Mi-ești astăzi în busole arătată,
Port cu rada boltită-n tăceri,
Unde m-ar adormi-n legende corăbieri,
Și viața mi-ar sta-n ape dulci ancorată.

Tu-mi prefaci deșertul în transparența zărilor,
Polare neguri în fildeș de clavire,
Și reverși pe umilite cimitire,
Unita fosforescență a mărilor.

(sursa)

1941 – Billy Collins, poet american

23 martie

1813: Cezar Bolliac, poet român (d. 1881)

Mâine și iar mâine; și de mâine, mâine;
Astăzi e durerea, mâine fericirea:
Astfel crede-acela care n-are pâine,
Astfel și bogatul: Toată omenirea
Crede și așteaptă mâine-ntr-ajutor!

(sursa)

1903: Alejandro Casona, dramaturg și poet spaniol (d. 1965)

1910: Akira Kurosawa, regizor japonez de film (d. 1998)

24 martie

1657: Arai Hakuseki, om de stat, scriitor  japonez (d. 1725)

1775 – Muthuswami Dikshitar, poet și compozitor indian (d. 1835)

1925: Dinu Ianculescu, poet și actor român cunoscut, până în 1985, când s-a stabilit în Germania ca vocea de la Teleenciclopedia

E primăvară şi e frig.
O pasăre cade pe ape
şi nu e nimenea pe-aproape
ca să mă vaiet şi să strig
că moartea trece de prosoape
şi sare dincolo de dig.
E primăvară şi e frig.
O pasăre cade pe ape.
Şi nimeni nu ridică zid
şi timpul nu ne mai încape.
Cu-o mână ne închide pleoape,
cu alta ne aruncă-n vid.
E primăvară şi e frig…

(sursa)

25 martie

1808: Jose de Espronceda, poet spaniol romantic (d. 1842)
Para y óyeme ¡oh sol! yo te saludo
y extático ante ti me atrevo a hablarte:
ardiente como tú mi fantasía,
arrebatada en ansia de admirarte
intrépidas a ti sus alas guía.

(EL SOL)

1902: George Lesnea, poet român cunoscut și ca traducător al poemelor lui Serghei Esenin (d. 1979)

1926 – Jaime Sabines, Mexican poet (d. 1999)

1942: Ana Blandiana, poetă româncă

Bruma pe frunze mari ascultă
ce liniște va fi-n curând,
Când nu se va mai ghici
Nici cine aude,
Nici cine-ar putea rosti un cuvânt.

(sursa)

26 martie

1859 – Alfred Edward Housman, poet englez (d. 1936)

The time you won your town the race
We chaired you through the market-place;
Man and boy stood cheering by,
And home we brought you shoulder-high.
To-day, the road all runners come,
Shoulder-high we bring you home,
And set you at your threshold down,

Townsman of a stiller town. (sursa)

1874 – Robert Frost, American poet (d. 1963)

I wonder about the trees.
Why do we wish to bear
Forever the noise of these
More than another noise
So close to our dwelling place?

We suffer them by the day
Till we lose all measure of pace,
And fixity in our joys,
And acquire a listening air. –
(sursa)

1925 – Pierre Boulez, compozitor și dirijor francez

1930 – Gregory Corso, American poet (d. 2001)
O this political air so heavy with the bells
and motors of a slow night, and no place to rest
but rain to walk—How it rings the Washington streets!
The umbrella’d congressmen; the rapping tires
of big black cars, the shoulders of lobbyists
caught under canopies and in doorways,
and it rains, it will not let up,
and meanwhile lame futurists weep into Spengler’s
prophecy, will the world be over before the races blend color?
All color must be one or let the world be done—
There’ll be a chance, we’ll all be orange!
I don’t want to be orange!
(sursa)

1931: Mircea Ivănescu, poet și traducător român (d. 2011)

si, de fapt, despre ce anume sa scriem aici? despre acea ultima clipa – (si sange cald, si innoptare) -, despre moartea luminii, asa cum de atatea ori ai vazut-o, din camera asta, care nu se mai termina-n timp – si vezi, pe fereastra spre care nici

nu-ti mai intorci ochii, cum soarele coboara alburiu, si nu te mai uiti,
nu te mai uiti, spre locul din cer unde, din copilarie inca, stiai ca se face
incet noapte – despre asta sa scrii, ca si cum mai are vreo insemnatate scrisul,
insiruirea vorbelor pe siruri de litere
(si ai vazut ca el, in scrisul de mana,
face litera z la acelasi nivel cu sirul celorlalte litere – nu, adica, scoborand
bucla mai jos decat orizontala randurilor) ca si cum tot ce ai scrie aici ar avea vreun adevar cat de real – ca si cum adevarul ar avea realitate – si, vezi, asa poti continua – si in vremea fictiunii, adica a realitatii
de aici, ar mai insemna ceva din ce ai vrea tu sa spui ca e adevarul.
adevarul ca la poalele zidului, aici, in iarba, mai stii vantul, fireste,
fara sa-l simti, doar dupa leganarile ierbii. si te gandesti (asta insemnand
ca mai esti printre ei) ca aici, printre leganarile ierbii, peste pamantul batut
in clipa aceea de luna, si se si pare ca n-ar mai fi nimic de inteles, in linistea
aceasta cu luna peste mormantul cu iarba napadindu-l, daca ti-ar spune – cineva, oricine – ca in groapa n-ai mai avea liniste.
(2005)

1964 – Hai Zi, poet chinez (d. 1989)

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.