Sonet CCXL – Vasile Voiculescu

vasilevoiculescu
Sa-mi vindec dorul, altor dureri cer lecuire:
O boala grea cu alta potrivnica s-alina;
Te uit… Uitarea numai de tine mi-este plina…
Si departarea-i inc-un adaos la iubire.
Pentr-un ragaz de-o clipa ma-ncatus nopti de-a randul,
Stau gata sa te-nabus… Cand far-a-mi da de stire,
Cu-ntortocheri de vulpe, misel se-ntoarce gandul
Sa-ti mai ulmeze ochii, acolo-n amintire,
Veneam intaia oara; zambind, citeai alene…
Si te-ai intors: deodata cu fulgerul orbirii
Tasnira pe sub pumtea arcatelor sprancene
Scaparator de-albastre suvoaiele privirii.
Te blestem, amintire! Ca o nebuna-mi strangi
Amarul colb de patimi in stupii tai natangi.

(Vinerea mare, 1958)

4 comentarii la „Sonet CCXL – Vasile Voiculescu”

  1. Excelenta oferta pentru “poemul saptamanii”! Adevarul este ca, in Sonetele inchipuite, Voiculescu este aproape perfect. O tehnica a antitezei care iradiaza pana la incandescenta in toate cele patru compartimente/straturi ale textului. Roman Jakobson ar fi fost incantat sa se delecteze cu savoarea relatiei dintre elementele de echivalenta si cele de contrast dintr-un sonet rezulta dintr-o “traducere imaginara”. As indrazni sa incerc o comparatie, ale carei dezvoltari nu le intrevad, dar nu ma pot abtine sa nu ma gandesc la Pound si poemele din ciclul Cathay.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.