Umbră

O să sclipesc o clipă

și-ți voi spune povestea unei umbre

care pică la apus

din senin pe pământ

și face stânga pe cărarea ce ajunge aici

împleticită cu siguranțele arse

schiloadă târâită peste lucruri de parcă și-ar fi rupt aripile

nu încă permanentă

nici mai mult decât un fior de la ceva

cu parașuta de carne a unei deschideri umane deasupra

dar ușor alungită pe măsură ce coboară prin inelele

unei ore spre următoarea

zboară cu ciorile în sus ciopârțește norii

până când în fine uite-o la picioarele noastre

propriul meu pronume impersonal

necăjit sub mine ca un cadavru

a leșinat

pica de multă vreme

uite când merg

e ca o foarfecă pe care-o aruncă soarele la mine

așa încât de parcă pielea nu mi-ar fi prea bine încheiată

mi-e frig frig

când încerc să mă strecor afară din propria mea umbra

dar oră după oră și mai multă umbră se scurge

de stau

că mișc un braț

aud șuieratul florilor cum își închid pleoapele

și copacii

de parcă s-ar bate un covor

își scutură păsările și le vin înapoi

parcă-aș fi deranjat ceva

ce cădea în linie dreaptă din ochiul lui Dumnezeu

și dacă nu fac nimic

pământul cedează

limpezimea aproape mentolată a ierbii începe să pălească

moliile albe de sub frunze

sunt uluite

 

de Alice Oswald

Alice Oswald este o poetă britanică (n.1966) care a câștigat premiul T.S.Eliot în 2002. Are studii clasice, lucru care se vede în poemele sale atât în frazare cât și în temele pe care le abordează și a lucrat ca grădinar.

„Umbră” face parte din volumul pe care l-a publicat anul acesta, „Falling Awake” (Cape Poetry – Random House)