Poezia este de obicei tratată metaforic fie în direcții mitologice (geniu, zeități) ori religioase (talent, profeție), fie în zone ce țin de marketing și publicitate (cea mai, cel mai, etc.). Dar, paradoxal, dincolo te toate transformările ideologice (clasice, romantice, moderne, avangardiste) un lucru rămâne mereu specific: legătura pe care o stabilește. Ceva ce în termenii actuali ar plasa-o în zona media.

Ne plac foarte mult sertarele conceptuale. Așa de mult că suntem dezmăgiți ca de un președinte când descoperim că nu se potrivesc mecanic așteptărilor noastre. Dar poezia nu este neapărat o demonstrație, așa că poate să facă și ceva mai mult decât te aștepți.

Te poate ajuta dacă recuperezi motivele care te-au făcut să apelezi la conceptele cu pricina din start. Mai întâi vrei să asiguri un spațiu comun pentru tine și cine intră în contact cu poezia ta. Fie cititind, fie auzind, fie văzând, fie pur și simplu vorbind despre altceva.

Interludiu relațional

Pe măsură ce mi-am revăzut poemele din volumele mai vechi pentru antologia ”poetic relațional” (editura cartier, 2024) mi-am dat seama că felul în care le-am paginat inițial ar putea să încurce o lectură actuală.

Așa că treptat, din 2013, când am lucrat pentru prima variantă a volumului, până în 2024, felul în care mediul nou (antologie, parcurs circular al narațiunii poetice- Republica poetica 2012-2024+ Poetic. cerul din Delft, Corpuri românești, Fetiș 2011-2001 + Descheiere 2012-2013)

> titluri de capitol – CAPITALE bold cu subtitlu de capitol de rând bold între paranteze aliniate dreapta. Sunt numerotate de la 1 la 5 cu cifră arabă. Ele încep mereu de pe pagină nouă.> titluri de secvențe -CAPITALE normal – numerotate de la & și Z în continuare până la Q și „ sunt intercalate cu secțiunile (vezi următorul punct, după două secțiuni în partea de inedite a volumului, și pentru fiecare volum publicat deja) și sunt aliniate central

> titluri de secţiune sau ciclu de poeme – bold litere de rând aliniat centru, litera gri (doar la secţiune, nu neapărat şi la ciclu de poeme), două rânduri înainte, un rând după.

> titlu de poem– CAPITALE BOLD, pe acelaşi rând cu textul şi nedespărţit de text. La fel sunt aşezate şi subtitlurile din interiorul poemelor cu menţiunea că vor fi bold şi italic (excepţie fac subtitlurile din „Poemul meu cu Dumnezeu”, unde toate vor fi cu CAPITALE bold stânga) dar ele sunt precedate de un singur rând liber ca şi celelalte subtitluri din interiorul diferitelor poeme. 

Poemele din „fetiş” care nu au titlu sunt identificate în cuprins prin primele cuvinte din text, care sunt marcate în poem cu italic şi cu faptul ca sunt precedate de două rânduri libere.

> versul impar cu font normal.

> versul par font cursiv. (în strofa pară cursiv)

> strofa pară cu font normal.

> strofa impară cu bold.

> cifrele sau părţile marcate în cadrul unui poem (romane sau arabe, literă) sau într-un ciclu de poeme sunt incluse pe primul vers al poemului şi sunt urmate (cu sau fără slash) de tab.

> subtitluri sau dedicaţii sunt scrise cu litere de rând italice şi incluse în textul poemului.

> poemele sunt precedate de două rânduri libere, părţile din poeme (strofe, secţiuni) sunt precedate de un singur rând liber. Excepţie fac poemele din „fetiş” care sunt despărţite de cifrele de pauză (între ele sunt câte două rânduri până la cifră şi încă două după cifra de pauză).

> la cuprins am marcat 

– cu CAPITALE capitolele și secvențe singure pe rând, centru

– titlurile de secţiune sunt italice, 

– titlurile de poeme sau de cicluri sunt cu litere normale, despărţite de punct şi virgulă, urmând să adăugăm după paginare numărul paginii pentru fiecare.

– secţiunile din poeme (atunci când apar) sunt despărţite între ele doar cu virgulă.

– titlurile volumelor în care au apărut iniţial poemele apar doar la cuprins scrise cu bold şi precedate de rând liber.
Notă 1: în poeme nu este folosit semnul punct (.) singurele locuri unde semnul este acceptat în volum sunt notele de subsol, fie în citatele din poeme le altora, fie în punctuaţia normală a explicaţiilor sau ca marcă a unui fragment lipsă. Virgula nu este niciodată folosită la final de vers, iar „superficialitate legendei” este  singurul text din fetiş şi corpuri româneşti care are virgule. În inedite şi în poemele din „cerul din delft” virgula e folosită normal cu reţinerea legată de finalul versului (chiar dacă ar trebui să fie acolo, dpdv gramatical, finalul de vers înlocuieşte virgula.

Iar aceasta e doar forma provizorie la care a ajuns formatul prezentării selecției de poezie într-un moment anterior bunului de tipar. Nici măcar nu explică în ce fel numerătoarea alfabetică (A-P) pentru prima jumătate a volumului se suprapune pe tot parcursul volumului cu o marcare alfabetică în sens invers de la Z-R încadrată de marcajele & și „ pentru prima și, respectiv, ultima secvență din volum. Sigur că ți se pare cunoscută punerea în pagină din ”Poetic. interfața sonoră”(editura cartier, 2022) dar acum, așa cum vezi, e altă dimensiune a poveștii.

Concluzia media

Și atunci descoperi că spațiul acesta comun la care ai tot robotit este chiar poezia ta. Când vorbești despre poezie inevitabil te gândești la modurile în care o cunoști: orală, tipărită, caligrafiată ori pur și simplu scrisă, calibrată video ori audio. Este exact modul în care funcționează conceptul de media.

Fie că e vorba de variante mass ori social, media interferează cu diferitele forme tipărite, electronice, tv, film sau radio, nu întâmplător, aproximativ aceleași despre care vorbim în formularea unui demers poetic. Iar filmul ca media preia de multe ori mass media ca motiv. Citizen Kane (1941), All The President’s Men (1976), Network (1976), Capote (2005), Spotlight (2015) sunt doar câteva dintre cele mai bune exemple.

Epocă după epocă istorică putem vorbi de relaționări ale poeziei cu muzica (antichitate, Ev Mediu, dinastia Tang), sculptura (Clasicism, epopeea Lianja a populației Mongo), pictura (Renaștere, perioada Edo), dansul (modernism, ciclurile poetice aborigene), presa (Avangarda), ca medii. Odată cu Pasolini ori Frank O’Hara, filmul devine un motiv organic în discursul poetic (char și atunci când e tratat doar metaforic ori numai drept spațiu imaginar- cinematograful). Desigur, poezia media este deja o secțiune aparte în practica poetică a ultimului secol (fie ea sonoră, video ori online). Dar despre poezia ca media, ca mijloc de comunicare care deopotrivă definește dar și negociază identitatea vorbim mai rar.

O temă într-un atelier de scris

Am ales acest aspect al valențelor asociate poeziei ca temă pentru atelierul Mornin’ Poets din decembrie. Este vorba despre momente în care recunoști momentul în care ceea ce spui ori trăiești se întâlnește cu o formulă pe care ai văzut-o sau ai citit-o, ai auzit-o ori ai reținut-o (chiar și fără să știi) dintr-un film, melodie, carte ori alt produs artistic (fie el și de consum, ca o etichetă de produs sau cutie de bomboane). Mai mult este vorba despre secvențele pe care le consideri legături între tine și altcineva. Și toată povestea poemului include felul în care contextualizezi tu acest moment. Cu ce îți face legătura, ce îți aduce în minte, ce te face să fii tu în acest proces. Și ce îți face și mai dificilă această formulare.