Pentru ca pregatesc o serie de articole pentru ziarul Ring despre campania poetica de ocupare a orasului sa incepem de la subsol.
Cei mai multi dintre voi folositi aproape zilnic Metroul. Oricine coboara intr-o statie are cel putin o poveste de spus. Iar aceste povesti arata ce este acest mijloc de transport in comun pentru fiecare dintre noi.
Deja istoria fiecarei statii poate fi scrisa din povestile tale.
Ce statii ocupa povestile tale?
Arhive categorii: actual
informatii, stiri, premii de poezie
Poetica 3.0 LicArt 2010
poezie si activitate cerebrala indragostita
nu va speriati ca in traducerea romana lui Terentiu ii spun Terence. se mai intampla.
Tocmai am trimis notele pentru nominalizatii concursului Licart la sectiunea poezie. Imi pare bine ca in fiecare an sunt tot mai impresionat de ceea ce citesc in textele alese de organizatori.
De data aceasta, vreau sa incerc sa scriu un eseu asa cum am citit. Numai poeziile nominalizate, fara niciun nume. Numai directii si citate din poeme si poetici.
Pentru mine, Licart este locul in care am intalnit in fiecare an directiile in care se dezvolta poeticile celor mai tineri autori. Mai important decat orice mi se pare faptul ca poeziile lor incep sa functioneze complet separat de orice marketing literar, indiferent de gastile si grupurile literare. Poezia lor in 2010 este o poezie a constiintei de sine investigate, provocate si pusa la incercare pentru a da masura fiecarui autor chiar si in acest moment timpuriu al expresiei lor.
Mai mult decat in alti ani, de data aceasta m-am intrebat unde ii poftesti pe tinerii poeti? Intr-o lume literara meschina, obsedata de aranjamente si jocuri de putere minore? Intr-un mediu unde gasesti la tot pasul mici profitori dornici sa strige ca vorbesti in cuvintele lor? Nu! aceasta este doar lumea iluzorie a jucatorilor de-a poezia. Ar putea sa aiba si ei momentele lor bune. Dar ceea ce le lipseste, doar tinerii poeti pot sa aduca: masura unei constiinte poetice, o dimensiune etica pe care sa nu o mai poata trece cu vederea nici macar politicienii indeobste orbiti de mici si mari gesticulatii moraliste.
In curand, pe www.poetica.rocultura.ro eseul despre poemele celor mai tineri scriitori: Poetica 3.0. Licart 2010.
Ceva vesel din lumea trista a litera-turistilor
M-au intrebat multi prieteni de ce insist sa nu fiu de acord cu scandalul pe care il duc anumite persoane jucause prin bloguri si reviste cu simtul umorului. Unul dintre motive este chiar legat de esenta lucrurilor pe care le cred atunci cand este vorba despre ce inseamna poezie si ce inseamna batut campii cu mici clisee mic burgheze.
Mic manual de bagare in seama literara. Opera din rufa sau cum am ajuns eu prins cu Basescu, Gabriel Resources, Irinel si traditionala sa sotie Monica Columbeanu, erou de opera bufa in Kamikaze. Si tot acum. cum revista dovedeste ca o publicatie poate sa fie mult mai informata decat unii dintre cei care o scriu chiar daca acestia abia si-au sarbatorit ziua de nume. Si exclusiv: prima caricatura care ecranizeaza afacerea plagiatului: povestita aici in direct din Kamikaze 3. gen
Se spune ca nebunul cateodata spune adevarul. Si tuturor ne place sau ne este frica de asta. In functie de sensibilitate.
Ca sa te bagi in seama in literatura (ca si in politica), mai ales cand nu ai ce spune, lucrarea clasica este sa o pui de o gashca. Dar pentru consistenta iti trebuie si un subiect comun. Abia asta e greu pentru ca, in general, ca si nebunul de mai sus, oricat de hotarati ar fi pretinii, nu poti sa le retii atentia asupra unui subiect decat vreo trei zile. Bine, asta nu pentru ca nu ar fi inteligenti sau cititi co-mesenii organizatorului. Ci, pentru ca oricat se chinuie, organizatorul de gasca politica sau literara nu gaseste decat subiecte cu picioare scurte. Si, pentru ca asa s-a obisnuit, daca subiectul are picioare normale, are el grija sa le scurteze. (nu, asta nu e despre Irinel, e despre Mugurel). Continuă lectura Ceva vesel din lumea trista a litera-turistilor
cand ceva iese bine> ce te faci?
O sa povestesc alta data despre deliciile paranoice care imi imbogatesc viata interioara. In schimb o sa iau pe rand cateva lucruri care se cam potrivesc saptamana asta. unul cu celalalt.
mai intai am prins o lectura cu poezie si proza la Institutul Blecher. Poezia, pe cat de in curs de formare era stilul ei, pe atat de surprinzatoare sunt unele momente de gravitate pe care le surprinde. Iar fragmentul de roman, ca in tinerete: e singurul autor pe care il stiu capabil sa te captiveze cu personaje despre care uneori nu stii decat ca seamana cu oamenii dar ce sunt ei de fapt nu apuci sa iti faci o parere prea clara pana la finalul povestii.
Apoi am fugit la Ringul de Vorbe.
S-a improvizat, s-a interpretat s-a provocat. Abia astept sa vad cum suna in video toata povestea.
De pe 16 aprilie cele doua evenimente nu se mai suprapun asa ca deja miercuri ramane ziua de comentat texte noi la Institutul Blecher, joi prezentam carti la POETICILE cotidianului, iar vineri devina ziua de ring si spectacol de vorbe in locatia noua.
Si aseara POETICILE.
Cu fotografiile Patriciei (da, am incalcat postul meu de nume)
2 ore si jumatate toata lumea a stat captivata doar de vorbe si lecturi de poezie. Invitatii m-au facut sa ma gandesc ca atunci cand iese bine e o problema. Ca s-ar putea sa iasa atat de bine incat tot ceea ce urmeaza la editiile urmatoare sa fie comparat cu ce s-a intamplat aici. Si o sa fie greu sa se depaseasca standardul inalt impus de lecturile din jurul poemelor „De-a viul”. Si pentru ca pot, nu o sa zic nimic despre revelatia pe care a adus-o in barba al doilea invitat al poeticilor pentru mine. Niste poeme orale care inca nu au gasit interpret.
Am zis ca am racit? de fapt mi-am simtit furnicaturile in nas de vreo trei ori. Si numai pentru ca imi dadusera lacrimile la ce citise. Din fericire se mai facea microfonie asa ca puteam sa ma ascund in pupitrul DJ-ului.