O sa povestesc alta data despre deliciile paranoice care imi imbogatesc viata interioara. In schimb o sa iau pe rand cateva lucruri care se cam potrivesc saptamana asta. unul cu celalalt.
mai intai am prins o lectura cu poezie si proza la Institutul Blecher. Poezia, pe cat de in curs de formare era stilul ei, pe atat de surprinzatoare sunt unele momente de gravitate pe care le surprinde. Iar fragmentul de roman, ca in tinerete: e singurul autor pe care il stiu capabil sa te captiveze cu personaje despre care uneori nu stii decat ca seamana cu oamenii dar ce sunt ei de fapt nu apuci sa iti faci o parere prea clara pana la finalul povestii.

Apoi am fugit la Ringul de Vorbe.
S-a improvizat, s-a interpretat s-a provocat. Abia astept sa vad cum suna in video toata povestea.
De pe 16 aprilie cele doua evenimente nu se mai suprapun asa ca deja miercuri ramane ziua de comentat texte noi la Institutul Blecher, joi prezentam carti la POETICILE cotidianului, iar vineri devina ziua de ring si spectacol de vorbe in locatia noua.

Si aseara POETICILE.

Cu fotografiile Patriciei (da, am incalcat postul meu de nume)

2 ore si jumatate toata lumea a stat captivata doar de vorbe si lecturi de poezie. Invitatii m-au facut sa ma gandesc ca atunci cand iese bine e o problema. Ca s-ar putea sa iasa atat de bine incat tot ceea ce urmeaza la editiile urmatoare sa fie comparat cu ce s-a intamplat aici. Si o sa fie greu sa se depaseasca standardul inalt impus de lecturile din jurul poemelor „De-a viul”. Si pentru ca pot, nu o sa zic nimic despre revelatia pe care a adus-o in barba al doilea invitat al poeticilor pentru mine. Niste poeme orale care inca nu au gasit interpret.
Am zis ca am racit? de fapt mi-am simtit furnicaturile in nas de vreo trei ori. Si numai pentru ca imi dadusera lacrimile la ce citise. Din fericire se mai facea microfonie asa ca puteam sa ma ascund in pupitrul DJ-ului.