din „no direction home”?
si momentul de actorie al lui Burroughs in Drugstore Cowboy
1.
Si ceva din anii 20
„Mrs. Parker And The Vicious Circle”
si inca si mai si Continuă lectura Dylan imBOBization (filme & poezie iar)
informatii, stiri, premii de poezie
din „no direction home”?
si momentul de actorie al lui Burroughs in Drugstore Cowboy
1.
Si ceva din anii 20
„Mrs. Parker And The Vicious Circle”
si inca si mai si Continuă lectura Dylan imBOBization (filme & poezie iar)
Incerc incepand de diseara sa spun cat mai putine nume. In locul numelor lucrul pentru care vorbim.
asadar> va astept la Poetici de la 19.00 sa vorbim despre „Cele doua Mantulese” si „Poeme de trecere” dar si despre postul acesta de nume ca si despre proiectul nou nout de Poetica a Orasului pe care o sa-l lansez intr-un ziar cu care va intalniti dimineata in Metrou.
Pentru ca poetic nu e poetizant
Pentru ca poetic este mai ales in afara poeziei
Pentru ca poetic este un raport intre lucruri si persoane, un demers si nu un nume.
la poeticile cotidianului va invitam sa incepeti sa va ocupati orasul.
Joi, 25 martie de la ora 19.00
in club The Other Side
(Str Brezoianu nr 4)
poeticile cotidianului
editia 127
poetic este dual
cu
Cele două Mântulese
de
Andreea Răsuceanu
și
poezie de Doina Ioanid
„Multă vreme, cine citea Pe strada Mântuleasa era mirat de banalitatea străzii bucureştene cu acelaşi nume: ficţiunea eliadescă părea a se fi iscat din nimic. Andreea Răsuceanu urmărind, dimpotrivă, istoria străzii în documente, a descoperit personaje uluitor de vii, colcăind de patimi, vise şi ispite. Cartea ei răstoarnă vechiul raport dintre istorie şi roman, realitate şi imaginaţie: prima devine mai stranie decât a doua. Semnele destinelor, căutate de Mircea Eliade, au fost scrise dintotdeauna în ochii şi trupurile locuitorilor străzii. Fărâmă, unul dintre ei, a întâlnit-o pe Andreea Răsuceanu într-o după amiază pe o bancă şi i-a spus povestea „celor două Mântulese”, pe care uitase s-o şoptească lui Eliade.” scrie Sorin Alexandrescu.
Enumerat de mulți critici printre cele mai bune volume ale anului 2009, „Cele două Mântulese” de Andreea Răsuceanu vine la poeticile cotidianului cu poveștile din jurul scrierii și lecturii.
Alături de Andreea Răsuceanu se întoarce la poeticile cotidianului Doina Ioanid pentru a doua oară la evenimentul nostru de poezie dupa ce, în 2005 și-a prezentat volumele pe care le publicase de la debut. De data aceasta vom vorbi despre varianta audio a volumului său Poeme de trecere lansată de Un Cristian.
Editia 127 pune in discutie formula “poetic este dual”.
În al cincilea an de poeticile cotidianului suntem pregătiți pentru un format radical nou: poetici relaționale.
Primii patru ani și jumătate ai evenimentului conceput pentru promovarea celor mai recente apariții editoriale s-au desfășurat ca “literaturi în miscare”, formulă prin care autorii au fost prezentați publicului și puși în fața unor interviuri live. Din octombrie 2009, poeticile cotidianului au dezvolat “Republica poetica”, un eveniment în care accentul a fost pus pe lectura textelor proprii și ale autorilor cu efect formator pentru fiecare dintre invitați.
De pe 14 ianuarie 2010, Poeticile cotidianului îmbogățesc formula inițială cu o propunere pe care o face publicului sau: poetica relațională.
În acest sezon invitatul principal este publicul așa că vă invităm sa aduceți cu dumneavoastră hârtie și instrumente de scris pentru că o să ne distrăm citind cu notitze. Poeticile cotidianului se trasformă într-un atelier de lectură coordonat de Răzvan Țupa în club Other Side, în fiecare zi de joi, de la ora 19.00.
Fiecare dintre serile poeticilor cotidianului își propune să investigheze un element esențial pentru expresia poetică de astăzi. Vom continua bursa de poezie şi, dacă vă înscrieţi cu 10 minute înainte de începerea evenimentului aveţi publicul pentru poezia voastră timp de 5 minute de microfon deschis. Daca publicul cere mai mult de la voi, continuaţi.
Un eveniment sprijinit de fdl
http://casadepoezie.wordpress.com/poeticile-cotidianului-2010/
English
http://poeticsofthequotidian.wordpress.com/
Discutia pentru care m-a invitat Felix Nicolau la universitatea Hyperion mi-a placut. In primul rand ca m-a pus sa imi revad povestile despre poezie si poetic. Puse cap la cap au dat o prezentare cam lunga pentru gustul meu dar dupa am mai dat si videopoeme si ei, da, au fost intrebari.
Studentii de la Hyperion au fost un public asa de atent ca pot sa pun degetul pe momentele cele mai bune ale intalnirii. S-au amuzat de Toparceanu, au intrebat de ce si cum ar trebui sa se descurce un poet tanar, si, atunci cand nu am avut dreptate, sau am formulat mai aiurea, a fost si cineva care mi-a spus „eu cred ca gresiti” ceea ce abia asteptam.
Dar cea mai vie reactie a fost la prezentarea eticii poetice. Mai exact la obsesia mea cu vinovatia. Pe scurt le-am spus ca de unde ma uit eu, poetii sunt vinovati de tot. Si de ipocrizia politicienilor, si de oboseala administratiei, si de muzica proasta, si de superficialitatea presei. Pentru ca un poet poate sa faca toate lucrurile astea altfel pornind chiar de la ceea ce scrie. Faptul ca toate lucrurile pomenite mai sus sunt asa cum le vedem azi este sustinut si de neincrederea pe care poetii prefera sa o aiba in instrumentele pe care le au la dispozitie. Iar exemplul din confruntarea basescu – geoana din decembrie, cu doua exemple din jocurile de limbaj politic le-a scos exclamatii. Mi-a placut mult sa vorbesc cu un public care participa si se implica in povestea pe care o aduce un baiat care da din gura despre alti baieti care dau din gura.
A, si i-a mai cucerit si faptul ca meseria de poet e in nomenclatorul profesiilor din Romania. Dar asa este si aburitorul de lemn.
Intr-un fel interesant am uitat fix ceea ce le pregatisem pentru final. Am impartit constitutia republicii poetice dar am uitat sa spun in incheiere ce e cu ea.
altfel lucrurile au curs in 13 slide-uri cam asa: