Cristi Cotarcea ma intreba mai deunazi pe unde poate sa gaseasca mai multe despre poetica relationala. Cu exceptia povestii din poezine n-am stiut ce sa ii zic asa ca uite niste indicii, pana cand le dezvolt pentru Poesis International.
– poezia colaborativa
– poemul grila
– poeticile investigative
o parte din povestea relationala a aparut in romana in supliment la revista Stare de urgenta si poate fi vazut asa:
razvan tupa poetici relationale pt sdu
The instrument is priceless.
You can’t believe it happened.
The restoration flawless.
The voice is almost human.
The sound is almost painful.
The voice is almost human.
I close my eyes to hear it.
The restoration flawless.
The beauty is inhuman.
The terrifying journey.
O strange new final music.
The strange new place I’ve gone to.
The blinding light is music.
The starless warm night blinding.
The odor of a musk rose
Presents itself as secrets.
Paralysis can’t stop them.
The afterburners kick in.
The visitors can’t stop them.
I dreamed that I was sleeping.
Physiatry can’t say it.
I can’t believe it happened.
A handshake is the human
Condition of bereavement.
A thixotropic sol is
A shaken-up false body.
I know another meaning.
A life was last seen living.
A life was last seen leaving.
The summit of Mount Sinai,
the top of their new tower,
The stark New North Pavilion,
Looks out on New York City,
The miles of aspiration,
The lonely devastation.
I listen to the music
Nine years before 2000.
de Frederick Seidel
http://www.poemhunter.com/poem/stroke-7/
Ieri am pierdut foarte mult timp incercand sa inteleg logica de functionare a micilor si marilor gasti literare. Momentul e bun pentru asa ceva pentru ca majoritatea nu mai fac mare lucru asa ca ocupatia lor principala sunt mici gainarii moralizatoare. Din pacate imi dau seama ca orice incercare de a argumenta in fata lor este doar pierdere de vreme. In fond fiecare isi poate face crizele cum se pricepe. Pe mine nu ma intereseaza sa imi stric bunatate de momente paranoice cu jocurile lor de picioare.
Asa ca, succes mici gasti, succes mari sforari. Partea proasta este ca s-ar putea sa nu va treziti niciodata. De la o varsta incepi sa te confunzi cu jocurile tale iar slabele licariri care candva promiteau o iesire din cotloanele obscure ale prafului si pulberii culturale raman doar iluzii. Dar si aceste iluzii au importanta lor si personal sunt interesat mai mult de oamenii care fac ceva concret decat de cei care tin sa contorsioneze dezbateri. Eu unul o sa sterg cu spor toate offtopismele si grosolaniile care imi mai viziteaza spatiul comentariilor pentru ca intr-un tarziu am inteles si eu ca fiecare mananca ce ii place si ca asa e bine dar de ce sa il servesc eu?!
Recunosc si faptul ca speranta mea cea mai dementa este ca intr-o zi, cei mai activi dintre cei care promoveaza literatura in ultimii 2 ani, sa colaboreze intr-un proiect. Continuă lectura Impotriva pierderii vremii si o invitatie la limpezime
Postul meu de acum cateva zile agita apele intr-o gasca literaturnica din orasul lui Mazare despre care am mai vorbit.
Cam asa se argumenteaza intr-o dezbatere altfel simpla si clara. legea spune ca prietenul lor a abuzat, iar daca eu imi permit sa ma amuz de asta primesc urmatoarele argumente.
comentariul spunea asa:
1.plagium | nuamadresadeemail@yahoo.com | IP: 79.117.10.186
stii ce-i teribil de amuzant? cu cat te agiti mai mult sa pari competent, serios, relaxat sau cu simtul umorului (dupa caz), cu atat mai mult ma convingi ca-ti sunt straine cele mai elementare resurse pentru un intelect mediu… si ca exact ce incriminezi la ceilalti ti se potriveste ca o manusa: urechismul, mediocritatea, fanfaronada, bombasticismul, semidoctismul si, fireste, obsesia aia psihanalizabila – tabloidismul. chiar si acest articol, aparent serios, e o fanfaronada demna de Antenele lui Felix. ‘gravitatea’ falsa cu care insiri nimicurile de mai sus imi aminteste la fix de mutra grava cu care Madalin Ionescu isi prezinta “cazurile” la Acces Direct. acelasi lucru imi inspira si maimutarelile de la asa-zisele tale Poetici ale mundanului… hai, recunoaste ca esti tabloid, si chiar un pic travestit. ca n-o sa radem de tine :))
Ca si cum daca eu as fi prost, travestit (sesizati si alaturarea competenta de calitati), urechist, fanfaron (asta cred ca e foarte amuzanta la Constanta), semidoct, sau orice manusi as mai purta s-ar schimba legea si ar fi brusc moral un mic abuz de coltul blocului doar pentru ca prietenul lor constatean a calcat pe bec.
si ca sa nu risc sa fiu luat drept paranoic recunosc eu de pe acum sunt paranoic si e asa amuzant in asemenea momente:
79.117.10.186 server location: Constanta in Romania
altfel toate sunt la locul lor. Nu mi-am inchipuit niciodata ca le-ar lipsi ceva bibliografie la sectiunea tabloid. dar cat sa rizi de asa ceva. cu logici de prietenie de genul asta sunt oameni care si-au luat zilele. Nu de alta… dar pentru cine? Pentru copii lui „ba tu!”?!
cred ca m-am amuzat destul si cu o lipsa de simt al umorului care ma caracterizeaza o sa imi permit sa le asigur intimitatea comentariilor lor docte de acum incolo si o sa-i rog pe aceasta cale sa isi aminteasca faptul ca parerile sunt libere dar nu obligatorii si ca sunt sigur ca prietenii lor gusta mai mult logica dezbaterii cultural-moralizatoare in termenii revolutionari de mai sus. revolutionari maoisti, evident.
Cam asta-i motivul pentru care e bine sa nu luati decat cu mare moderatie in serios comentariile de la care le veti primi de la tot felul de tineri consacrati pe scara blocului de poezie si literatura in general. Competenta lor s-a oprit candva intr-o gluma cu amicii. asa ca nu puteti sa va bazati decat pe voi.
Bucurati-va atata timp cat colegii vostri inca nu au devenit o asemenea gasca. Partea proasta este ca asta nu e decat una dintre gasti. Dar acum sper ca o sa stiti sa le primiti recomandarile cum merita ca sa nu va treziti deziluzionati.
P.S. cand o sa va plictisiti va invit sa mergeti cu + la cea mai mare rezolutie a hartii din Constanta care arata unde este ip-ul comentatorului de literatura. Si o sa aveti o mare si paranoica surpriza. Centrul Militar Constanta, o ocupatie cel putin fistichie sa imi spameze mie blogul pentru un trebaluitor prin Centrul militar. (bine, in realitate nu e decat un bar imi spune un prieten, dar ce amuzament paranoic am pierdut) Dar acestea nu sunt decat deliciile paranoice cu care fracturismul s-a hranit si i-a facut bine (sort of).
