In ultima vreme am fost pus de mai multe ori in situatia de a raspunde pentru alunecarile colegilor mei pe diferite site-uri literare. Fie ca tineri scriitori candva promitatori se baricadeaza in zona prejudecatilor jenante, fie ca la fel de cruzi experimentalisti sunt gata sa calce in picioare orice regula a coerentei doar ca sa se simta bagati in seama, aceste gesturi risca sa fie confundate cu „mediul literar”.
De fapt, ceea ce pot spune este numai ca, in lipsa unui cadru serios in acest domeniu specializat, seriozitatea ramane datoria fiecarui participant in parte la schimbul de idei.
„Plagiati sunt doar prietenii”
Acum jumatate de an eram acuzat ca incurajez plagiatul si nu respect drepturile fundamentale ale unui autor. Din punctul meu de vedere era o dezbatere valida despre ceea ce un drept de autor poate sa acopere si ce nu. Nu m-ar fi interesat o asemenea discutie daca nu as fi avut impresia ca Mugur Grosu, cel care era gata sa faca un mic altar in fata legii dreptului de autor, nu mi s-ar fi parut cat se poate de onest in opiniile sale.
Deunazi descopar ca tocmai revista in care opinia lui Mugur Grosu era publicata ca unica perspectiva asupra problemei (daca ignoram banda desenata care arata defapt cine reclama dreptul de autor) isi da seama ca mult mai ofertanta din punct de vedere literar este intertextualitatea. Sigur, este doar o ironie pentru ca a cita un text in intregime fara acordul autorului nu este deloc intertextualitate ci doar incalcarea legii.
Si asta nu este o opinie a mea. E o lege care in nemernicia ei sustine ca
Art. 10. Autorul unei opere are urmatoarele drepturi morale:
a) dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica;
Acum, in virtutea drepturilor pe care colegul Grosu le apara ar fi frumos sa se autosesizeze. Dar, cum stim ca totul este interpretabil, ridicolul situatiei stim ca ar putea duce totul intr-o zona a tabloidizarii excesive.
Imi pare rau ca nu ma pot abtine atunci cand ma lovesc de schimbari urechiste de atitudine mai ales din partea celor in care la un moment dat am crezut. Dar e dreptul lor sa se razgandeasca. Eu unul m-am plictisit sa ma mai amuz. asa ca incepand de spatamana viitoare am 2 propuneri de schimbare a poeticilor cotidianului. Si o surpriza care nu e a mea, e a lui Andrei Ruse.
prima este legata chiar de noua cafenea din Cotroceni, Arts Concept Cafe – curand o sa lansez Concept. lecturi relationale, unde o sa citim. atat. o sa citim carti noi, carti care ne plac, carti.
