Poeticile cotidianului: seria Relationala la prima editie din 2010 cu Marius Parlogea, Constanta, Poetici si Eminescu

poeticile cotidianului joi, 14 ianuarie de la ora 19.00 in club The Other Side (Str Brezoianu nr 4)

In al cincilea an de poeticile cotidianului suntem pregatiti pentru un format radical: poetici relationale.
Primii trei ani si jumatate ai evenimentului conceput pentru promovarea celor mai recente aparitii editoriale s-au desfasurat ca “literaturi in miscare”, formula prin care fiecare dintre autorii invitati au fost prezentati publicului si pusi in fata unor interviuri live. Din octombrie 2009, poeticile cotidianului au dezvolat “Republica poetica”, un eveniment in care accentul a fost pus pe lectura textelor proprii si ale autorilor cu efect formator pentru fiecare dintre invitati.

De pe 14 ianuarie 2010, Poeticile cotidianului imbogatesc formula initiala cu o propunere pe care o face publicului sau: poetica relationala.

De data aceasta invitatul principal este publicul asa ca va invitam sa aduceti cu dumneavoastra hartie si instrumente de scris pentru ca o sa ne distram citind cu notitze. Poeticile cotidianului se trasforma intr-un atelier de lectura coordonat de Razvan Tupa in club Other Side, in fiecare zi de joi, de la ora 19.00.

Fiecare dintre serile poeticilor cotidianului isi propune sa investigheze un element esential pentru expresia poetica de astazi. Vom continua sa avem invitati si vom lansa o noua formula de interviu, interviul incrucisat. (mai multe in curand)
In prima seara (editia 116) a noului format, ne asteptam sa il avem langa noi pe Marius Parlogea, care a debutat in poezie in 2006 publicand “Primul meu volum de poezie” la editura Pontica.

Pana in 1989 statul mi se parea ceva ce nu are legatura cu realitatea. Toate formulele comuniste erau potrivite, mai degraba, pentru o poveste de adormit copii. Asta pentru ca nu resimtisem inca presiunea oficialitatilor. Traditia statului care este in completa opozitie cu interesele cetateanului continua si astazi.
Cum pe mine ma intereseaza poezia nu pot sa nu ma mir atunci cand, imediat dupa ceea ce guvernul considera nesanatos si deci bun de taxat, este enumerata, ca un lux, creativitatea. Pana la urma, obisnuiti cu opozitia dintre stat si cetatean, o politica nationala in Romania, am putea sa acceptam chiar si asta. Dar, in ce film posibil as da eu bani pentru o pensie care nu ia in calcul contractele de colaborare?! In fond este cerut pentru pensii un procent dintr-o suma care oricum nu este luata in considerare atunci cand se stabileste suma de referinta pentru pensie.
Nu pot decat sa ma gandesc la faptul ca intre ocupatiile traditionale romanesti ar trebui sa fie enumerata si cersetoria. In fond acelasi lucru imi vine sa il spun si statului de foarte multe ori: La munca, nu la intins mana.
Asta cred: ca este timpul ca oficialitatile din Romania sa mai si munceasca si sa cerseasca mai putin. Pe an ce trece, oficialităţile , orbite de reziduurile de protocol ale unor organizări monarhice, uită ca rolul lor intr-un stat modern este acela de administratori, nu de simboluri nationale. De altfel gasesc cel putin riscanta simbolizarea aceasta in opozitie cu interesele cetateanului. S-ar putea ca la un moment dat sa nu mai credem ca este vorba numai despre incompetenta si sa reformam un pic societatea. Poate ideea de stat national incepe sa fie depasita din moment ce ea intra in contradictie cu nevoile cetateanului. Pana atunci poezia poate sa pregateasca terenul pentru orice schimbare.
Asa ca trebuie sa spun ca pentru lecturile de poezie o sa stabilim o suma minima de retributie. Iar aceasta suma nu o sa fie spusa niciodata, tocmai pentru ca statul roman ar taxa-o fara sa miste un deget pentru asigurarea contextului favorabil acestei ocupatii. Asa ca Domnule Stat mai intai munceste si pe urma mai vedem.