Al doilea poet ceh invitat la Bookfest 2015 și adus în paginile poetic.ro de Oana Boca este unul dintre cei 13 autori pe care Mircea Dan Duță i-a selectat pentru volumul dedicat poeziei cehe contemporane publicat anul acesta de editura Tracus Arte. Într-un an în care poezia tradusă în română se bucură de monumente ca primele volume din seriile de opere de Ezra Pound (Humanitas), Paul Celan (Polirom) sau de consistenta antologie de poezie flamandă de la Casa de Editură Max Blecher, se remarcă selecția de poezie cehă „Întunericul din Camera Copiilor” oferind una dintre cele mai pertinente priviri asupra mutațiilor pe care le-a cunoscut poezia în ultimele decenii. Traducerile în limba română parcurg pentru fiecare autor ceh reținut în antologie tot traseul referințelor de la diversitate la repere sociale sau revizitări ale formulelor consacrate, la mitologii pop și mecanisme colocviale.
Tomáš Míka s-a născut la Praga, pe 1 decembrie 1959. A studiat Boemistica și Anglistica la Facultatea de Științe Umaniste a Universității Caroline din Praga (pe scurt, FFUK), după care, începând din 1987, a funcționat ca pedagog la diverse școli pragheze, până în 1991 profesând și în cadrul Catedrei de Translatologie a FFUK. În cursul anului 2002 a predat și la University of Texas din Austin, SUA. În afară de poezie, se dedică prozei, muzicii, jurnalisticii și traducerilor din literatura engleză și americană. Este și unul dintre cei mai apreciați textieri din Republica Cehă și, ca o curiozitate, a făcut parte, ca saxofonist, din mai multe trupe de jazz sau de rock. Fragmente din creația sa literară au fost traduse în engleză, italiană și slovacă, el fiind unul dintre cei mai cunoscuți poeți cehi contemporani în străinătate. Potrivit lui Mircea Dan Duță, poezia lui Tomáš Míka acoperă un impresionant spectru de registre, începând de la angajamentul moral-cetățenesc din „Omul grăbit”, până la concentrarea extremă, de sorginte lirico-filozofică, din poeziile publicate în antologia din 2004 sau la erotismul rafinat din antologiile apărute în 2005 și 2006. Ca o curiozitate, Tomáš Míka nu a fost foarte interesat să publice volume individuale, majoritatea creației sale literare apărând în antologii sau în diverse reviste de specialitate. Poezia lui se găsește în volumele „Retezat cu forța” (2003), “Antologie de literatură cehă nouă 1995 – 2004” (2004), “Antologie de literatură erotică cehă. 1990 – 2005” (2005), “Jurnalul omului grăbit” (2007)
To, co píšete, je spjato s prezentováním Vašich děl na veřejnosti. Jak tato skutečnost ovlivnila osobnost spisovatele Tomáše Míky?
Ceea ce scrieți este legat de prezentarea în public a creației dv. În ce fel a influențat acesastă realitate personalitatea scriitorului Tomáš Míka?
Nemám pocit, že by má osobnost byla nějak ovlivněna tím, že to, co píši, také prezentuji na veřejnosti. Je-li tou otázkou míněno to, že už při psaní zohledňuji to, jak budu následně své texty prezentovat, myslím, že tomu tak není. Ano, kromě vyloženě deníkových textů, počítám s tím, že text bude nějakým způsobem zveřejněn. Ale otázka zřejmě míří k oněm méně obvyklým způsobům prezentování, jako je promítání textů pomocí meotaru (overhead projector) přes akvárium s rybičkami, plastový odpad, detergenty, případně simultánní recitace mých textů vícero osobami atd. Chtěl bych jasně říci, že nepíši texty proto, aby byly později těmito způsoby prezentovány. Když jsou však texty již napsané, některé z nich pak pro tyto jevištní akce používám. Říkám „některé“, neboť ne všechny se pro tyto účely hodí.
Nu am impresia că personalitatea mea ar fi influențată în vreun fel de faptul prezint în public ceea ce scriu. Dacă prin această întrebare sugerați că în timp ce scriu m-aș gândi deja cum îmi voi prezenta textele în public, trebuie să vă spun că nu este așa. Ce-i drept, în afară de anumite texte cu caracter memorialistic, îmi propun ca textele mele să fie într-un fel sau altul prezentate public. Probabil însă că întreabrea se referă la acele moduri mai puțin obișnuite de prezentare a textului, cum ar fi de exemplu proiectarea sa cu ajutorul overhead projector, între sursa proiecției și ecran aflându-se un acvariu cu pești, deșeuri din plastic sau detergenți, sau recitarea simultană a textelor mele de către mai multe persoane etc. Aș vrea să spun cât se poate de clar că nu-mi scriu textele în scopul de a fi prezentate mai târziu în aceste moduri. Totuși, după ce le scriu, îmi utilizez o parte dintre texte pentru asemenea acțiuni scenice. Numai o parte, întrucât nu toate se pretează pentru așa ceva.
Citește în continuare Tomáš Míka, poetul ceh care publică mai des în antologii decât în volume personale