Tomáš Míka, poetul ceh care publică mai des în antologii decât în volume personale

Al doilea poet ceh invitat la Bookfest 2015 și adus în paginile poetic.ro de Oana Boca este unul dintre cei 13 autori pe care Mircea Dan Duță i-a selectat pentru volumul dedicat poeziei cehe contemporane publicat anul acesta de editura Tracus Arte. Într-un an în care poezia tradusă în română se bucură de monumente ca primele volume din seriile de opere de Ezra Pound (Humanitas), Paul Celan (Polirom) sau de consistenta antologie de poezie flamandă de la Casa de Editură Max Blecher, se remarcă selecția de poezie cehă “Întunericul din Camera Copiilor” oferind una dintre cele mai pertinente priviri asupra mutațiilor pe care le-a cunoscut poezia în ultimele decenii. Traducerile în limba română parcurg pentru fiecare autor ceh reținut în antologie tot traseul referințelor de la diversitate la repere sociale sau revizitări ale formulelor consacrate, la mitologii pop și mecanisme colocviale.

Tomáš Míka s-a născut la Praga, pe 1 decembrie 1959. A studiat Boemistica și Anglistica la Facultatea de Științe Umaniste a Universității Caroline din Praga (pe scurt, FFUK), după care, începând din 1987, a funcționat ca pedagog la diverse școli pragheze, până în 1991 profesând și în cadrul Catedrei de Translatologie a FFUK. În cursul anului 2002 a predat și la University of Texas din Austin, SUA. În afară de poezie, se dedică prozei, muzicii, jurnalisticii și traducerilor din literatura engleză și americană. Este și unul dintre cei mai apreciați textieri din Republica Cehă și, ca o curiozitate, a făcut parte, ca saxofonist, din mai multe trupe de jazz sau de rock. Fragmente din creația sa literară au fost traduse în engleză, italiană și slovacă, el fiind unul dintre cei mai cunoscuți poeți cehi contemporani în străinătate. Potrivit lui Mircea Dan Duță, poezia lui Tomáš Míka acoperă un impresionant spectru de registre, începând de la angajamentul moral-cetățenesc din Omul grăbit”, până la concentrarea extremă, de sorginte lirico-filozofică, din poeziile publicate în antologia din 2004 sau la erotismul rafinat din antologiile apărute în 2005 și 2006. Ca o curiozitate, Tomáš Míka nu a fost foarte interesat să publice volume individuale, majoritatea creației sale literare apărând în antologii sau în diverse reviste de specialitate. Poezia lui se găsește în volumele „Retezat cu forța” (2003), “Antologie de literatură cehă nouă 1995 – 2004” (2004), “Antologie de literatură erotică cehă. 1990 – 2005” (2005), “Jurnalul omului grăbit” (2007)

 To, co píšete, je spjato s prezentováním Vašich děl na veřejnosti. Jak tato skutečnost ovlivnila osobnost spisovatele Tomáše Míky?

Ceea ce scrieți este legat de prezentarea în public a creației dv. În ce fel a influențat acesastă realitate personalitatea scriitorului Tomáš Míka?

Nemám pocit, že by má osobnost byla nějak ovlivněna tím, že to, co píši, také prezentuji na veřejnosti. Je-li tou otázkou míněno to, že už při psaní zohledňuji to, jak budu následně své texty prezentovat, myslím, že tomu tak není. Ano, kromě vyloženě deníkových textů, počítám s tím, že text bude nějakým způsobem zveřejněn. Ale otázka zřejmě míří k oněm méně obvyklým způsobům prezentování, jako je promítání textů pomocí meotaru (overhead projector) přes akvárium s rybičkami, plastový odpad, detergenty, případně simultánní recitace mých textů vícero osobami atd. Chtěl bych jasně říci, že nepíši texty proto, aby byly později těmito způsoby prezentovány. Když jsou však texty již napsané, některé z nich pak pro tyto jevištní akce používám. Říkám „některé“, neboť ne všechny se pro tyto účely hodí.

Nu am impresia că personalitatea mea ar fi influențată în vreun fel de faptul prezint în public ceea ce scriu. Dacă prin această întrebare sugerați că în timp ce scriu m-aș gândi deja cum îmi voi prezenta textele în public, trebuie să vă spun că nu este așa. Ce-i drept, în afară de anumite texte cu caracter memorialistic, îmi propun ca textele mele să fie într-un fel sau altul prezentate public. Probabil însă că întreabrea se referă la acele moduri mai puțin obișnuite de prezentare a textului, cum ar fi de exemplu proiectarea sa cu ajutorul overhead projector, între sursa proiecției și ecran aflându-se un acvariu cu pești, deșeuri din plastic sau detergenți, sau recitarea simultană a textelor mele de către mai multe persoane etc. Aș vrea să spun cât se poate de clar că nu-mi scriu textele în scopul de a fi prezentate mai târziu în aceste moduri. Totuși, după ce le scriu, îmi utilizez o parte dintre texte pentru asemenea acțiuni scenice. Numai o parte, întrucât nu toate se pretează pentru așa ceva.

Prohlásil jste, že když jste se pustil do psaní “The Diary of a Fast Man”, neměl jste v úmyslu napsat báseň (?) hip-hop. Jakých proměn doznal text během oněch tří let, kdy jste ho psal?

– Aţi afirmat că atunci când v-aţi apucat să scrieţi “The Diary of a Fast Man” nu aveaţi intenţia să scrieţi un poem hip-hop. Cum s-a petrecut transformarea textului în cei trei ani în care l-aţi scris?

Deník rychlého člověka (přeložený Bernie Higgins jako „Journal of a Fast Man“) jsem, přípouštím, pod vlivem hiphopu napsal. Bylo to v době, kdy mým synům bylo okolo patnácti let a poslouchali především český hiphip a já tím pádem byl nucen ho poslouchat také. Na rozdíl od jiné jejich hudby, která mě spíše iritovala nebo nechávala chladnou, u některých hiphopových kapel jsem zjišťoval, že za prvé zpívají texty, které o něčem podstatném vypovídají, za druhé, jsou vtipně složené a za třetí jejich hudba je mi sympatická. Konkrétně se jednalo o kapely Peneři strýčka Homeboye nebo Trosky (snad si to po těch +- 15 letech pamatuji správně). Když jsem tedy začal v letadle z USA v roce 2002 psát Deník rychlého člověka, abych přestal myslet na svůj strach z létání, nějak se mi tam podvědomě hiphopový rytmus promítl a já při následných literárních čteních tento rytmus a hiphopový styl úmyslně podpořil. Nějakou náhodou jsem s tímto textem v roce 2004 vyhrál pražské kolo celostátního Poetry Slamu, což mě samozřejmě potěšilo. Text byl jistě ze 70% hotový už v tom letadle. Dokončil jsem ho někdy v roce 2002/2003 a pak v dalších letech doznal možná nějakých kosmetických změn. Chtěl bych ještě poznamenat, že to je jediný můj text, který má nějaké hiphopové konotace. Rozhodně se nepovažuji za hiphopera. Byla to momentální inspirace v oné době a mohou za ni moji tehdy dospívající synové.

Recunosc că am scris ”Jurnalul omului rapid” (tradus de Bernie Higgins drept „Journal of a Fast Man”) influențat fiind de stilul hip-hop. Era pe vremea când fiii mei aveau cam cincisprezece ani și ascultau mai ales hip-hop cehesc, motiv din care eram obligat să-l ascult și eu. Spre deosebire de alte stiluri de muzică pe care le ascultau ei și care sau mă călcau pe nervi, sau mă lăsau rece, ascultând hipphop am constatat în primul rând că unele formații de gen foloseau texte care vorbeau despre lucruri importante, aveau umor iar muzica lor mi se părea simpatică. În mod concret, era vorba despre formații perecum “Golanii lu´ unchiu´ Homeboy” sau „Ruine”(sper că acum, după vreo cincisprezece ani, îmi mai amintesc încă excat cum se numeau grupurile acelea). În anul 2002, când am început să scriu „Jurnalul omului rapid” în timp ce zburam cu avionul dinspre Statele Unite, ritmurile hip-hop s-au strecurat în acest poem fără ca eu să-mi dau seama, dar cu ocazia lecturilor literare ulterioare, am început să susțin acest ritm și stilul hip-hop în mod conștient. Întâmplător, cu acest text am câștigat în anul 2004 etapa pragheză a competeiției naționale de Slam Poetry, ceea ce, desigur, mi-a făcut mare plăcere. În proporție de 70 la sută, textul a fost gata încă din avion. L-am terminat cândva prin 2002 sau 2003 iar în anii următori i-am mai adăugat niște schimbări cosmetice. Aș vrea să mai menționez că este singurul meu textu cu conotații hip-hop. În mod sigur, nu mă consider un hip-hoper. A fost vorba despre o inspirație de moment pe care le-o datorez fiilor mei, acum oameni în toată firea.

Do jaké míry jeví hip-hop tendenci fungovat stejně jako klasické formy poezie, když přechází z jedné kultury do druhé?

– În ce măsură tinde stilul hip-hop să funcţioneze la fel ca formele sau genurile clasice ale poeziei, trecând dintr-o cultură în alta?

Promiňte, ale na tuto otázku skutečně nevím, jak odpovědět. Do té míry mě hip hop nezajímá. Tuším, že v USA je hiphop o něčem jiném než v Evropě, nebo konkrétně v ČR, ale vážně nevím.

Iertați-mă, dar nu știu cum să răspund la această întrebare. Stilul hip-hop nu mă interesează într-o asemenea măsură. Bănuiesc că în SUA acest stil înseamnă altceva decât în Europa sau în Republica Cehă, dar, credeți-mă, nu mă pricep.

Co byste si přál, aby si rumunští čtenáři zapamatovali z Vaší návštěvy Bookfestu? 

– Ce v-aţi dori să reţină publicul din România după vizita dumneavoastră de la Bookfest?

Těžká otázka. Ale zkusím to: pokud si nějaký čtenář zapamatuje alespoň kousek mé básně, kterou budeme s Danem Dutou v neděli na Bookfestu číst (já česky, on rumunsky), a při nějaké mé příští návštěvě Rumunska někdy v budoucnosti mě pozná, když proti sobě půjdeme na chodníku, zastaví mě a zarecituje mi ten kousek mé básně rumunsky a já poznám, která báseň to byla, budu si připadat jako filmová postava, kterou jsem si vždy v hloubi duše přál být.

Dificilă întrebare. Dar voi încerca să răspund: dacă vreun cititor își va aminti măcar o părticică din vreuna dintre poeziile pe care le voi citi împreună cu Dan Duță la Bookfest (eu în cehă și el în română), dacă în timpul vreunei eventuale vizite ulterioare în România acel cititor mă va opri pe trotuar și îmi va recita acel fragment din poezia mea în limba română iar eu voi recunoaște acea poezie, în acest caz mă voi simți ca un personaj de film – ceea ce, în adâncul sufletului, mi-am dorit întotdeauna să fiu.

(Traducerea: Mircea Dan Duță)

 

politică

De fapt, n‑ar trebui să mă afecteze faptul că le interesez
acest veșnic interes cu privire la șliț
este în general agreabil
și nici frecatul sfârcurilor nu‑i de aruncat

 

Mai rău e cu limba
am deja una în gură
și sincer vorbind
nu prea mai e loc și pentru limba lor
dar important este că nu mă sufoc

 

De fapt, n‑ar trebui să‑mi repugne urmele de salivă
de pe burtă și de pe gât
Păcat numai că se scurg din boturile politicienilor
care cântă și descântă fără încetare pentru binele meu
ca să‑și poată căptuși buzunarele
cu grăsime stoarsă de pe pielea mea​

poem apărut în volumul
Întunericul din camera copiiilor
– antologie de poezie cehă contemporană –
(Editura Tracus Arte, 2015)
Selecție, traducere, prefață și note de MIRCEA DAN DUȚĂ

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: