J. Ivy a luat pentru a doua oară premiul Grammy acordat în secțiunea dedicată poeziei în gala industriei discografice americane. Este al doilea an în care poezia are secțiunea ei. Este adevărat că secțiunea Spoken Word avea o lungă istorie la premiile Grammy. Încă de la prima ediție, Carl Sandburg (1960) fiind laureat. Ulterior Maya Angelou s-a mai remarcat, câștigând trofeul de trei ori, dar altfel poeții au avut o concurență serioasă într-o secțiune care includea discursuri politice, și cărți audio înregistrate de voci consacrate din showbiz. Așa că e momentul să vorbim de secțiunea dedicată exclusiv poeziei vorbite de asociația industriei discografice de peste Ocean.

În sfârșit, ce vreau să punctez acum este faptul că în România, rapperii au ajuns să se ocupe de tradiție și de valori culturale, iar recunoașterea lor în showbiz devine din ce în ce mai discretă. În schimb, succesul lui J.Ivy îți arată că poezia poate să schimbe lucruri. Poate că e chiar primul mod în care apuci să vezi încotro se duc lucrurile când nu te mulțumești să te tot plângi de neatenția generală pentru domeniul tău și ”adevăratele valori”.

De fapt asta mă interesează foarte tare: dacă știi vreo personalitate de la fotbal, până la arte culinare care să nu creadă despre sine că reprezintă partea bună a poveștii. Dar foarte rar vine vorba despre altcineva decât despre sine în asemenea discuții. Iar Ivy chiar se uită spre ce e în jur, cu toate că e al doilea an în care ia premiul dedicat de Grammy poeziei din Spoken Word (din doi ani de existență a secțiunii).