Markus Köhle și-a încheiat turneul românesc în mansarda Muzeului Național al Literaturii Române vorbind despre poezia slam și urmărind elementele care se disting în practica genului de la o țară la alta:
„Trebuie să spun că am observat cum mulți poeți care au început cu slam, iar acum au trecut la literatură adevărată, să spunem, evită să mai pomenească originile lor în poezie slam. Îi spun spoken word acum”.
Continuă lectura Markus Köhle și gâlceava poetului slam cu poezia spoken wordBucharest Poetry Slam: cum am notat și ce am observat, cum am jurizat și ce mi-a rămas, ce am extras și în ce fel îmi dau peste nas. Cei de la Poethree și Slam Poetry Transylvania m-au chemat să jurizez selecția lor din București. A fost așa de captivant că nici nu ne-am prins nici eu nici colegii de judecăți (Lorena Enache, Om Necunoscut, Răzvan Omotă și Cosmin Perța) când ni s-au dus comentariile pe arătură, sau nu ni s-au dus dar așa s-au resimțit. Noroc mare cu comentariile de pe Instagram care ne trag de mânecă.
Am fost mereu stresat de jurizarea poeziei. Poate de-asta am tot evitat în ultimii ani juriile de concursuri. De data asta regula prin care nota cea mai mare și cea mai mică de la jurați se exclud din calcularea mediei fiecărui participant m-a lăsat să mai respir un pic. Dar nu mult, pentru că tot rămâne undeva impresia că poate se putea judeca mai atent. Și ca să-mi răspund la senzația asta mi-am pus observații în telefon de la fiecare moment pe care l-am jurizat. Și am lăsat pentru fiecare punctajul pe care l-am văzut eu.
Andrei Arpinte povestești și explici cu o dinamică a textului orientată spre metafore. Acolo se întâmplă supralicitarea unor motive pe care le faci prea puțin ale tale. 6,8
Oana Angelo folosești scena și reușești să îmi arăți că faci ce te interesează și faci loc pentru atenția publicului. Cu punct în plus pentru felul în care ai construit finalul. 8,8
Adela Silvan e foarte retoric, puncte în plus pentru teme, dar graba cu care îți spui textul te derutează ca și aluvionarea temelor. 6,5
Thea Lungu Ne-a arăți ritm, și doar faptul că te depășește propria forță te trage înapoi 7.8
Ana Florentina Popa te trădează rimele și scapă controlul direcției apre care mergi cu poemul 5.6
Alexia Băileșteanu faci o super treabă cu perspectiva și ai dexteritatea de a face senzație din povestire. 8.8
Cristian Petre te-ar ajuta poate să decupezi secvențele puternice. Te dezavantajează exagerările retorice chiar dacă le moderezi autoironic. 5,6
Daniela Bejinariu ne-ai prins cu pauzele de efect și funcționează modul în care îți negociezi intensitățile. 8,9
Laurențiu Big up pentru cum livrezi, sunt curios unde duci flow-ul tău și cum reușești să aduci lucruri personale. Faci să pară ușor punctarea socială, doar pe tine te văd mai puțin. 7,6
Viku Zenescu faci toate nebuniile livrării. Și te bați într-un mod wow cu flowul. Dar mă lași fără final. 8.3
Ana Zett super swift controlul tău pe text în livrare. Poate ce nu mă prind mereu cum îți faci trecerile de intensitate. 8,5
Elisa Beta îți iese intro-ul dar de la un punct nu mai lași timp să te urmărim. Și textul tău are mizele lui. 6.5
Bădoi Bianca Nu reușesc să prind momentul în care textul tău devine mecanic. Îmi lipsește o diferență între început și final 5.2
Victor Drăgici, în ciuda faptului că vii cu o prezență teatrală de invidiat, textul pare să rămână în urma inflexiunilor tale. Felul în care variezi intensitatea e de invidiat. Și tematica la obiect. Dar nu apare deloc persoana care spune toate astea. 8.2
Maria Elena Szabo, reușești să îți ajuți textul cu pauze dar pe parcurs te stingi în livrare. Și finalul e cumva lăsat cum cade. 7.7
Daniel Popa, ești complet în control cu ce faci, m-ai făcut să intru în textul tău. Foarte atentă dozarea cu care lucrezi și îmi schimbi stările pe parcusul poemului. Super final! 9.9
Silvia Bărtușică, creezi efect cu livrarea dar nu îți nuanțezi textul încât să îi scoți în evidență mizele 5.1
Marius, faci un vârtej cu ce spui. Uneori gesturile și poemul intră în contratimp fără să faci din asta un efect. E puternic textul tău din detalii și jocuri de ritm. Dar retorismul îmi deturnează priza la momentul tău bine construit. 8.8
Matei Cătălina, vii cu super implicarea atenției și livrezi la punct ce ai de zis. Ai făcut poemul tău chiar momentul potrivit concursului. 9.7
Cătălin Cristian Petre te pune în scena lui, dar jocul textului nu mă convinge că te privește. Ești foarte hotărât dar parcă nu vii în ziua ta. 7,1
Viku Zenescu revii cu text care trece dincolo de livrare. Variezi în mod fericit ritmul livrării. Nu îmi iese modul în care implici reacția la trecerile dintre scene. 9.4
Diana Stana îți construiește așteptare și reușește să parcurgă drumul de la general la personal. Nu prinzi mereu raportul dintre ce zici și ce faci. Pentru mine, poemul tău păstrează una dintre imaginile cele mai puternice din seară cu ”coroana de spini și tocurile de sticlă”. 9.3
Repet sunt doar punctajele mele, lor li s-au adăugat notele colegilor mei de juriu de duminică. Pentru fiecare concurent au fost excluse de la calcul nota cea mai mare și cea mai mică, media fiecăruia fiind calculată din punctajele rămase astfel. Cine sunt câștigătorii etapei București pentru slam îi las pe organizatori să anunțe.
În plin flux m-a copleșit amintirea momentului din 2012 când încercam prima formă de slam la București.
Am văzut un comentariu care amenda atitudinea juriului. Că nu toate comentariile au fost supportive, că nu poți să reproșezi emoțiile, că de ce jurații cunoșteau din concurenți (și nu au stat într-o bulă în ultimii 15 ani ca să nu se contamineze, probabil) că nu poți una și alta. Ca om care cred că știa șapte sau opt dintre concurenți sunt principalul vinovat. Și înțeleg suspiciunile. Până la urmă ce o să se întâmple cu rezultatele de la Bucharest Slam o să arate cine are poziționarea eronată în poveste. Nu am nicio îndoială. În același timp cred că e nevoie de reacții din astea chiar și atunci când nu suntem de acord cu ele. În fond e cel mai bun mod prin care poți să te gândești ce să faci mai bine în situații de genul acesta. Regretul e pentru faptul că a rămas loc să se simtă chiar și o singură persoană rău în context. Îmi pare rău. Sunt sigur că o să fac din nou. Doar că o să mă gândesc mai bine în proces. Mulțumesc chiar și pentru nemulțumiri. Dar și pentru atmosfera și dinamica wow pe care le-au asigurat și cei care au condus discuțiile și fiecare dintre cei care au urcat pe scenă în concurs, și cei care au venit să își susțină pasionat favoriții. kudos!
J. Ivy a luat pentru a doua oară premiul Grammy acordat în secțiunea dedicată poeziei în gala industriei discografice americane. Este al doilea an în care poezia are secțiunea ei. Este adevărat că secțiunea Spoken Word avea o lungă istorie la premiile Grammy. Încă de la prima ediție, Carl Sandburg (1960) fiind laureat. Ulterior Maya Angelou s-a mai remarcat, câștigând trofeul de trei ori, dar altfel poeții au avut o concurență serioasă într-o secțiune care includea discursuri politice, și cărți audio înregistrate de voci consacrate din showbiz. Așa că e momentul să vorbim de secțiunea dedicată exclusiv poeziei vorbite de asociația industriei discografice de peste Ocean.
În sfârșit, ce vreau să punctez acum este faptul că în România, rapperii au ajuns să se ocupe de tradiție și de valori culturale, iar recunoașterea lor în showbiz devine din ce în ce mai discretă. În schimb, succesul lui J.Ivy îți arată că poezia poate să schimbe lucruri. Poate că e chiar primul mod în care apuci să vezi încotro se duc lucrurile când nu te mulțumești să te tot plângi de neatenția generală pentru domeniul tău și ”adevăratele valori”.
De fapt asta mă interesează foarte tare: dacă știi vreo personalitate de la fotbal, până la arte culinare care să nu creadă despre sine că reprezintă partea bună a poveștii. Dar foarte rar vine vorba despre altcineva decât despre sine în asemenea discuții. Iar Ivy chiar se uită spre ce e în jur, cu toate că e al doilea an în care ia premiul dedicat de Grammy poeziei din Spoken Word (din doi ani de existență a secțiunii).
Doinel Tronaru mi-a cerut o listă de filme care m-au marcat si nişte nume de regizori preferaţi. Până la urmă lucrurile au arătat cam aşa. Pentru unele sunt doar fragmente, pentru altele, trailer, dar am gasit si cateva in versiunea completa si am postat-o mai jos.
Îmi este imposibil să mă limitez la 10 filme fără să las pe afară lucruri care m-au marcat în feluri esenţiale. De exemplu filmele legate de poezie sau cele experimentale pe care trebuie să le pun separat. Chiar şi aşa, nu am unde să pun titluri ca „Miracolo a Milano” sau „Accatone” ori ecranizările după benzi desenate ca „Watchmen” şi „V for Vendetta” sau „Sunday Bloody Sunday” din ’71 şi „Zabriskie Point” ori „Dacă vreau să fluier, fluier”, fiecare cu momentul lui pentru mine. Ori „Velvet Goldmine”, seria „Matrix” sau chiar „The Doors” prin anii ’90…şi obsedantele „Freaks”, „Ken Park”, „Breaking the Waves” şi „Irreversible”. Mă opresc doar la câteva din filmele care m-au făcut să le revăd (da, până şi serialul ăla german de 13 episoade l-am văzut de două ori) şi tot nu reuşesc să cobor sub 12 titluri, trecând peste ce nu îmi vine în minte acum din tot ce m-a marcat. Ordinea e alfabetică. Continuă lectura Filme cu şi fără poezie (o lista personala)
