Tag: Premii

Poezie în premiile concursului național LicArt 2015

A 14-a ediție a concursului național LicArt adresat liceenilor. Timp de 6 luni, cât durează diferitele etape ale concursului inițiat și coordonat de Radu Herjeu, 1142 de liceeni au înscris în concurs peste 4800 de creaţii. Finala a adus la Poiana Brașov mai bine de 40 de tineri selectați în urma jurizărilor la secțiunea de fotografie și la cea dedicată poeziei. Fiecare dintre cei 12 finaliști ai poeziei au primit câte două cuvinte împrumutate din legendele muncilor mitice ale lui Hercule și a trebuit să își coordoneze efortul cu doi tineri participanți la secțiunea de fotografiei pentru a prezenta în seara decernării premiilor scurte proiecte comune.

Timp de o săptămână, poeții finaliști au fost: Bogdan Constantin Enache (Pașcani), Cătălina Suditu (Iași), Claudia Văduvescu (București), Cosmina Ștefania Oniciuc (Suceava), Crina Cristache (Călărași), Costel Onofraș (Sibiu), Florina Huzoaica (Făget), Mihnea Bâlici (Piatra Neamț), Mircea-Andrei Florea (București), Raluca Ioana Rîmbu (Suceava), Ana-Maria Sîrbu (Buzău), Lavinia Loredana Nechifor (Suceava).

Premiile s-au aflat în seara de vineri, 14 august începând cu ora 21.00.

În ordinea decernării:

După o oră de prezentări ale proiectelor comune din tabăra finaliștilor, Radu Herjeu a deschis ceea ce numea “cea mai plăcută parte a săptămânii”.

Cătălina Suditu a scris textul, Răzvan-Teodor Opra și Andrei Arion au realizat imaginile pornind de la cuvintele toxic și regenerat. Ei au primit premiul pentru cel mai bun proiect comun din tabără.

Sorin Cuzeac și Ioana Huzum au primit premiile pentru cel mai bun portret și, respectiv, cea mai bună fotografie light painting realizate în timpul taberei finaliștilor.

Miruna Mironescu a primit premiul pentru cea mai bună fotografie de stradă.

Cosmina Ștefania Oniciuc a primit premiul pentru cea mai bună serie de poeme din concurs.

a girl wants to be a boy. far away Cosmina Ștefania Oniciuc Col. Naţ. Petru Rareș – Suceava
a girl and a boy. almost Cosmina Ștefania Oniciuc Col. Naţ. Petru Rareș – Suceava
a girl wants to be a boy. immediately Cosmina Ștefania Oniciuc Col. Naţ. Petru Rareș – Suceava

Ioana Sanda a primit premiul pentru cea mai bună serie de fotografii din concurs

Costel Onofraș a primit premiul 3 pentru poezie.

sights
dumnezeu e o roşcată. pe dianei patru ne amintim zilele
când mângâiam câinele mort, cum au intrat hoţii peste noi
vara trecută. amenda ta la ratb. mirosul portocalelor de crăciun

când vii aici, ai grijă. îţi vor arăta
încercările de a defini depresia: posterul cu maimuţe
semnele unui psihopat în autobuz & eforturile bătrânelor

(un plan concret şi foarte fix)

aşa cum visezi feţe învelite în staniol. la doişpe noaptea
mâinile întinse spun o poveste despre copii care se întind
pe podeaua din bucătărie. o femeie duce un copil într-un cărucior
pe plajă.

aici poţi găsi bilete de metrou din întâmplare
aici personajele noastre preferate se îneacă în cadă

 

Patricia Octavia Hilbert a primit premiul pentru fotografie diversă

Recolta

Mircea Andrei Florea primește premiul II pentru poezie.

Premiul pentru portret – Leonard Costin Fetic

Premiul I pentru Poezie a mers la Mihnea Bâlici. Pentru prima dată în cei 14 ani de concursuri LicArt podiumul de poezie este ocupat în exclusivitate de băieți.

Săvinești
singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
strivesc orizontul la stânga noastră cum o iei spre roznov
dincolo de lunca bistriței    cu turnurile gri de fabrici
furnale antice    clădiri șubrede    moaștele industriei
câteodată cred că acolo e fabricat răsăritul
prin tuburile alea cu epitelii cimentate de comuniști și italieni
din fumul ăla portocaliu ce acoperă ca un cumulonimbus cerul.singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
e de la sine înțeles că la ora aia specia umană e cea mai vulnerabilă
și că ne doboară orice boare de vânt    e când ne apucă greața că existăm
dumnezeule o să mă întreb de ce scriu poeme la plural    poate-s doar eu
dar doare până-n os când le văd cum
eclipsează stelele.
iar atmosfera de film vechi
cred c-o să mă omoare într-o zi.singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
și apele râului le reflectă și cerul nopții le reflectă
și ele se reflectă unele pe altele    morala kantiană dezmembrată într-o dimineață
pregătiți steagurile și nevestele    ce numesc eu libertate uite-o
m-am limpezit    sunt viu    la 6 dimineața mut și munții cu credința mea
credeam că n-o să vină ziua asta
când pot să strig și eu că nu exist.singurele lumini

Premiul I la secțiunea fotografie merge la Andrei Arion

Aşteptând

foto: licart

și lectura de încheiere a festivității de premiere cu texte scrise în atelierul LicArt 2015

Poetul pe care nu îl ştiţi: Dan Dediu, câştigător multiplu la poezie

Dan Dediu este un poet de care aţi avut foarte rar ocazia să auziţi. La Târgovişte, în cadrul concursului rezervat autorilor nedebutaţi încă (Zilele Constantin Virgil Bănescu) s-a numărat de două ori printre autorii câştigători. S-a născut în Bârlad pe 15 martie 1986 şi acum lucrează ca acum agent de vânzări. În trecut a fost barman, a lucrat în construcţii, la o sala de jocuri de noroc, şi altele. Nu trebuie să îl confundaţi cu mult mai cunoscutul compozitor de muzică contemporană.

 

Totem&taboo

Ea mi-ar spune: Forget the punk, I pack the funk,

când aș privi orașul noaptea de pe balcon, cu un pet de bere lângă,

așteptând dimineața să înghită valuri de memorie,

când, pe hol, aproape să ieșim pe ușă, aș uita să îi adaug cărțile preferate

în geamantan,

când mi-aș desfășura lejer alte obiceiuri și ea s-ar simți neglijată pe canapea,

butonând telefonul.

Ea mi-ar spune: You gotta keep the devil way down

in the hole

(cu o voce alintată),

pe ecran ar rula Coffee and Cigarettes-ne-am simți

la rândul nostru filmați de undeva din stradă,

și reflectorul ar străluci până în cameră, ca un meteorit înainte de explozie-

ea ar purta ochelarii de citit, părul desprins,

și blândă, aproape somnoroasă,

și-ar sprijini obrazul de umărul meu și mi-ar descleșta încet pumnul.

Ea ar găti papară și s-ar foi prin bucătărie, eu aș privi-o cu nerăbdarea

unui luptător de K1,

aș privi-o ca un scriitor sud-american gâfâind în fața mașinii de scris,

cu un trabuc în gură și un harem de pisici în jur,

într-un moment de writing block-

ea ar aranja tacâmurile pe masă, eu i-aș săruta gâtul și umerii,

mi-aș coborî mâna între coapsele ei.

Ea mi-ar spune: The richest man in Babylon,

și mi-ar sări în brațe

ca o fetiță autistă, plină de bucurie-

am fi ca doi naufragiați uitați de ani în sălbăticie,

noaptea foșnetul copacilor și haitele de animale în căutare

de hrană,

și lumea de dincolo de ape,

și limba pe care o vorbeam.

 

 

dan dediu 2Am văzut că ai mai participat la concursuri de poezie de-a lungul timpului. Cum le alegi şi în ce fel te-au influenţat aceste participări?

Dan Dediu: Nu am făcut o triere riguroasă în sensul ăsta. Dacă aveam texte noi şi găseam pe net vreun concurs în perioada aia, trimiteam. Am trimis şi unde nu avea loc ce scriam eu, din curiozitate, în primul rând, şi pentru bani. Am fost surprins să iau un premiu prin liceu cu un text despre moartea antivirusului RAV(printre altele la fel de bizare). Nu am fost prezent acolo, aşa că mi-au trimis diploma la liceu. Diriga tot încerca să afle cine mai e Dan Dediu în liceul ăla, că n-are cum să scrie poezie cineva de la Sport. La Târgovişte, la Moştenirea Văcăreştilor, am luat un premiu special şi la Piteşti anul trecut, tot ceva de genul. Cred că astea sunt, şi cele două premii de la Zilele de poezie Constantin Virgil Bănescu. De la ultimul, pot să spun că mă întorceam acasă mai încărcat cumva. Celelalte cred că erau doar pretexte pentru unii-alţii să-şi promoveze cărţile.

În ce fel vezi poezia ta în raport cu dezbaterile și proiectele de promovare colective (festivaluri, concursuri) care au loc azi?

Dan Dediu: Le văd cam aşa: fiecare îşi aduce odrasla (adică poezia) şi dacă se aseamănă cu alte odrasle, se combină. Unele deja sunt combinate dinainte. Altele rămăn necombinate, pentru că nu e locul lor acolo. Dar nu e foarte relevant, pentru că se pot combina în altă parte. Anul trecut, în cadrul unui colocviu la Oradea, am avut ocazia să stau la masă cu Vasile Leac şi Vlad Moldovan. Şi erau nişte discuţii interesante. Atunci cred că aş fi vrut să-mi chem şi eu odrasla s-o combin pe acolo.

  Continuare

Debutul în poezie. Debutanți către debutanți

A patra (si cea din urma) întrebare pe care am adresat-o poeţilor a căror formare a inclus în ultimii ani participarea la diferite concursuri naţionale sau locale a încercat să surprindă câteva ponturi pe care câștigătorii le pot vinde celor care sunt la început.

Aici Partea I

Aici Partea aIIa

Aici Partea aIIIa

4. – Ce recomandări ai face unui debutant care se pregăteşte să îşi trimită poemele la un concurs? (ce sa evite, ce sa urmareasca etc.)

Alexandra Emilia Bucur  (Bucureşti- Premiul al III-lea „Nora Iuga” 2011)

“atenti la detalii”

4. Cu cat un concurs indeplineste criteriile de mai sus, cu atat in viziunea mea, el capata o valoare mai mare si pentru evolutia literara a participantului (pentru ca are ce dobandi spiritual, nu doar diploma si premiu, aici ma refer din nou la presonalitatile din juriu, la traditia manifestarilor prilejuite de acel concurs – multe dintre ele sunt festivaluri ce cuprind mai multe zile si un bogat program artistic; organizatorii sunt importanti pentru ca reprezinta atat renume, cat si seriozitate), dar si pentru CV-ul literar. Ce sa evite… e greu de spus… asta am invat si eu tot pe parcurs. In primul rand sa evite sa scrie numele pe grupajul de poeme sau acelasi motto la mai multe concursuri, sa nu trimita aceleasi poezii la mai multe concursuri (doar de-aia e concurs, sa stimuleze creatia si sa ambitioneze spre crearea si exprimarea unor noi forme de expresie literara). De asemenea, pentru ca toate concursurile la care am participat au prevazut si deplasarea in alte orase, sa fie atenti la detalii precum cazare, transport. Pentru ca mirajul si frumusetea unui concurs, asa cum am spus, nu depinde doar de diploma si premiu, ci se tese in jurul unui intreg eveniment, culoare locala, traditie literara, iar fiecare element dintre cele amintite cantareste mult pentru a savura cu adevarat statutul de “premiant”.

George Chiriac, din Oneşti, judeţul Bacău (Premiul I la concursul “Nicolae Labis” 2010)

4. Un debutant care urmeaza sa trimita poeme trebuie sa aleaga initial concursurile la care se dau bani frumosi. In acest fel are sansa sa puna mana pe niste bani si sa-si cumpere carti bune. Lasand gluma la o parte, eu recomand doar Cartea Romaneasca si Casa de pariuri literare – acolo poezia chiar e poezie. Si mai conteaza si calitatea grafica a cartilor, distributia, promovarea.

Andreea Ghica, din Târgovişte (Premiul I la concursul “George Ţărnea” 2010)

Forțarea creativității

4. In primul rand, sa incerce sa isi “forteze” putin creativitatea. Pot alege un subiect simplu, banal, dar pe care sa il dezvolte atat de mult, incat sa iasa o adevarata capodopera. Ideea e ca nu trebuie sa creeze o poezie neaparat complicata. Ideea de baza e ca lucrurile simple se dovedesc mai de efect decat cele complicate. In al doilea rand, sa scrie din suflet, astfel incat, atunci cand cineva citeste acea poezie, sa simta o emotie, sa-i starneasca amintiri.

Continuare

Despre idoli, poezie si alte rataciri la Radio Romania Cultural cu Georgeta Draghici

Polemici elementare la Radio România Cultural (mai 2012) cu Georgeta Drăghici

Bun găsit la „polemici elementare” vă spune Georgeta Drăghici. Între critici şi autorii de literatură propriu-zisă, relaţia a fost dintotdeauna tensionată… cu excepţiile de rigoare. Scriitorul are impresia (de multe ori e şi adevărat) că e neînţeles de critica literară. Criticii cred şi ei că autorii se auto-iluzionează în privinţa valorii proprii şi asta e, adesea, adevărat. Realitatea e mai complicată, fiincă, uneori, rigiditatea, obtuzitatea şi lipsa unei sensibilităţi autentice faţă de literatură şi de mişcările ei permanente îi fac pe unii critici să nu înţeleagă ce se petrece în literatură, iar confuzia lor se răsfrânge asupra receptorilor. Iar scriitorii resping vehement orice manifestare critică, preferând, evident, cine nu îşi doreşte, numai elogiile. O privire echilibrată e greu de găsit.

Literatură şi polemici

G.D. Îi spun bun găsit astăzi la „polemici elementare” lui Răzvan Ţupa.

Bine v-am găsit.

G.D. Vorbeam, când ne-am întâlnit la „Scriitori la Microfon” împreună cu Monica Pillat şi discutam despre un volum al tău de poezie, despre viziunea pe care tu o ai asupra poeziei, care ar putea să stârnească polemici. Una ar putea să fie cu critica literară, cu Daniel Cristea-Enache, care are despre poeticitate o viziune opusă viziunii tale.

Pentru mine nu este o problemă să aibă cineva o poziţie opusă mie, mai ales că vorbim despre un critic literar, iar poziţia mea este una a unui om care scrie poezie. Aproape că este un clişeu să fie nemulţumiţi poeţii de criticii literari, dar, în cazul meu nu este vorba despre asta. Pe mine mă interesează mai puţin cine vorbeşte despre un volum şi mai mult ce spune. Ce vom discuta nu are nicio legătură cu ceva scris despre volumul meu „poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti”. Mă gândesc numai la nişte perspective asupra poeziei care, din punctul meu de vedere, sunt cât se poate de opuse. Pe de o parte, vorbesc despre poezie ca artă a creativităţii şi, pe de altă parte, de perspectiva necesară (dar care, din punctul meu de vedere, s-a îndepărtat de ce era nevoie să facă), construirea unor idoli literari (să spunem), fie că ei fac parte din generaţia ‘80,’70 sau ’60, rămâne impresia că, de multe ori, expediem poezia şi, chiar, literatura. Putem să vorbim mai târziu despre diferenţele pe care le văd între poezie şi literatură.

G.D. Da, să reţinem ideea.

Vorbem despre felul în care se creează idoli în domeniile astea, un lucru care, poate, este necesar, pentru că oamenii au nevoie de modele şi este bine să le avem. Dar, atunci când uităm că modelul nu este omul respectiv, ci ceea ce el a scris, riscăm să trecem foarte uşor în poziţia opusă: distrugerea modelului. Şi acesta este felul în care în ultimii 20-30 de ani s-au tot construit generaţii exemplare de poeţi, ’60, ’80, ’90, numai pentru ca, pe urmă, să fie contestate vehement de următoarea generaţie.

Continuare