Și a fost prima lectură suedeză. Athena Farrokhzad ne-a invitat să discutăm și să citim pentru studenții de la cursul de literatură de la Biskop Arno. De la ora 3, după pauza de cafea zilnică, am tot schimbat păreri și întrebări cu o sală în care abia am încăput toți în jurul mesei. Dacă acum două săptămâni , la Heidelberg una dintre întrebările primite din public a fost legată de Păunescu, de data asta un student care chiar știa câte ceva despre literatura română a vrut să știe cum ne raportăm la tradiția metafizică din cultura română și în special la poezia lui Blaga.
Dezbaterea s-a terminat cu explicația lor, foarte aplicată la scris ca instrument de dezvoltare personală: nicio diferență între poezie și proză. Doar scriem texte spuneau ei. În poezie cuvintele sunt tratate ca obiecte, ca materie și asta sigur că m-a făcut curios. Abia după masa de seară, de la ora 17.00 am avut lectura comună într-o sală spectaculoasă de pe insulă.

Bucătăria de la Biskop Arno.
Și a început lectura pe la 19.00.Studenții au fost cât se poate de diferiți ca abordare a poveștii. De la poezie de război în care tot revenea Varșovia, la un proiect de texte despre nori, la scrieri în norvegiană și poeme traduse în engleză și chiar română cu google translator. Cineva a citit un text despre cuvântul roz. Deste cuvânt nu despre culoare a ținut să precizeze. Citește în continuare Lectura din Bucătăria Suedeză de secol XIV →

După aproape o săptămână de tradus marți avem prima lectură din Suedia. Lucrurile ar trebui să funcționeze și ca o verificare înaintea prezentării de sâmbătă de la ICR Stockholm. O parte dintre poeziile traduse până acum au fost puse cap la cap și, după prânz, ne-am adunat în camera de zi să vedem ce am putea să discutăm în timpul cursului de scriere la care am fost invitați de studenții din Biskops Arno.
Cam așa a arătat întâlnirea de proiectare a lecturii.

Între timp ni s-au adus radiatoare și este cald în camere, să te tot uiți pe geam când coboară ceața de seară să își facă de cap cu copacii. Altfel dinții mei au o nostalgie după nevralgia din primele zile și își fac singuri nevralgia lor, și astfel am reluat seria de medicamente împotriva durerilor.  Ca să fie povestea întreaga, laptopul meu are niște crize și am pierdut o zi întreagă să reinstalez sistemul dar se pare ca lucrul ăsta nu l-a ajutat prea mult.

Citește în continuare Pregătim prima lectură suedeză →

Când ne apropiam de Biskops Arnö, Sandu a văzut copacii și mi-a spus că parcă sunt întorși invers. De jur împrejur, orice formă ar avea par că își desfășoară rădăcinile spre cerul de iarnă.

Dacă până pe insulă lucrurile au stat ca la un Survivor pentru poeți, fiecare porțiune din traseu fiind ca o probă pe care trebuie să o rezolvăm. Șoferul irakian de la aeroport mi-a spus că trebuie să îi găsim la alt terminal pe ceilalți români pentru că el nu are numele lor, și i-am găsit. Am căutat pe panoul de sosiri numerele curselor cu care șoferul știa că vor veni românii și nicio urmă. Aura, Doina și Sandu ne așteptau chiar lângă ieșirea din terminal de două ore.
După ce ne-am cunoscut cu poeții suedezi la ICR Stockholm, proba a doua: trebuie să ajungem la masă la colegiul de pe insulă înainte să se încheie cina (mai era o oră și jumătate în acel moment) pentru că altfel abia dimineață vom putea să mai mâncăm. Teoretic ar fi trebuit să fie un drum de 45 de minute, dar traficul era aglomerat așa că abia am reușit să fim la Arno chiar cu 10 minute înainte. Citește în continuare Radacini in cer →