poetic. Suceava. Congresul Naţional de Poezie care tocmai s-a încheiat la Suceava (după o primă parte organizată la Botoşani) mi s-a părut mai viu decât oricând până acum. Este adevărat că am ajuns doar sâmbătă la dezbateri şi la lectura de la Cetatea de Scaun, însă chiar şi aşa s-a simţit un aer mult mai alert decât ceea ce văzusem la ediţiile trecute. Despre ce se întâmplase la Botoşani am aflat din deschiderea discuţiilor privind tema ediţiei ca şi din relatarile de pe net.
Ceea ce este foarte greu de acceptat pentru cei care se gândesc la faptul că o instituţie, chiar şi simbolică, precum Congresul de Poezie ar trebui să stoarcă fonduri publice (chiar şi în plină criză) s-a întâmplat: pentru prima dată am văzut tot mai mulţi autori aflaţi în sală care au înţeles că poezia nu este problema statului ci chiar a celor care scriu poezie.
Aşa se face că în final au fost destui participanţi care au refuzat să semneze un nou apel care să solicite bani publici pentru promovare şi publicare de poezie. Evident, a fost destul ca să fie şi voci care să ştie mai bine de ce o parte dintre participanţi ne-am se abţinut să semnam apelul, după cum se poate vedea pe blogul lui Liviu Ioan Stoiciu. Explicaţia pe care o găseşte la refuzul nostru de a semna excepţionalul poet care este LIS este paradoxal de simplă: „Dacă ei sunt traduși și trimiși pe banii ICR, toată poezia română n-are de ce să se plângă; gașca face legea la ICR, și e aplaudată de tinerii poeți”. Evident, părerile sunt libere şi nimeni n-a pierdut ceva atunci când a fost înţeles greşit. Şi chiar dacă se vede că atunci când refuzi să perpetuezi obiceiurile pământului (învinovăţirea generalizată, acuzarea abstractă, etc) eşti catalogat în fel şi chip asta nu ştirbeşte cu nimic valoarea poetului Liviu Ioan Stoiciu.
Mai mult, în condiţiile în care cu o zi înainte tocmai se acordaseră aproape 30 (treizeci) de premii pentru poezie, este un paradox să vorbim despre lipsa banilor în poezie.
Din perspectiva mea faptul că la acest eveniment, Gellu Dorian a reuşit să invite poeţi incredibil de diferiţi între ei care au putut să contureze o situaţie la zi a problemelor cu care se confruntă poezia lor este o reuşită pe care niciun alt eveniment literar românesc nu şi-o mai poate asuma. Mai mult, am descoperit că, oricât de diferite sunt căile poeziei pe care le alegem fiecare dintre noi, împărtăşim aceeaşi reticenţă faţă de obsesia promovării şi a marketingului care pierd din vedere poezia concentrându-se numai asupra persoanelor.
De doi ani mă pregăteam pentru lectura pe care am avut-o la Congres în Cetatea Sucevei. Si a decurs asa: impotriva confundarii imaginii cu poezia, pentru aer, in locul numelor, poetic.
De altfel deja pomenitele premii au dat la iveală tot o listă de nume, cu toate că juriile au judecat poeme şi volume în manuscris ori publicate. După o întâlnire ca aceasta, în care am putut să îmi reamintesc de faptul că dincolo de neînţelegerile administrative ori de orgoliile care despart scriitori se află un interes comun pentru arta cuvântului, mă vad nevoit să recunosc că am participat la cea mai bine pusă la punct întreprindere din domeniu în România. Citește în continuare Poeţii care n-au mai cerut bani publici la Congresul naţional de poezie