Ca o prefata a expozitiei sale care se deschide joi, 26 aprilie la Galeria Zorzini, pun aici un interviu Ghenadie Popescu. Polenta Strike este prima sa expozitie personala in Bucuresti. „Printre formele de expresie ale artistului se numără performance-ul, pictura, obiectul, instalaţia video. Expoziţia Polenta Strike este compusă dintr-o serie de obiecte cotidiene experimentale din mămăligă, pe care Ghenadie Popescu le foloseşte în vederea problematizării unor chestiuni de interes naţional şi, pe care le utilizează în scopul de a pune în discuţie subiecte de ordin poltiic şi social referitoare la realităţile de zi cu zi.” spune Adina Zorzini.

Ghenadie Popescu este unul dintre cei mai surprinzători artişti plastici pe care i-ai putea întâlni vreodată.  Se auto descrie drept „un artist de 63-65 kilograme care încă nu are răspunsuri  la toate întrebările”. A urmat cursurile Universităţii de artă fără să se înscrie la facultate, a lăsat munca la câmp pentru a face artă şi nimic din ce face el nu seamănă cu ceea ce v-aţi aştepta. Ghenadie Popescu este artistul care a propus mămăliga şi rafia ca material de expresie artistică şi a parcurs pe jos cu arta lui drumurile de la Chişinău până la Iaşi şi din nordul până în sudul Moldovei. În atelierul său, unde poţi să vezi costumul sau din rafie, jugul din blugi şi jugul cu două tastaturi, mi-a spus „stai, să îţi arăt soarele”. Şi a scos un colţ de grilaj semicircular cu raze metalice acoperit cu galbenul mălaiului fiert în mămăligă. „Uite, erau gratii şi le-am mămăligit. Acum au devenit un soare”.

Cum ai ajuns să faci artă?

În 1998 am lăsat câmpul de la ţară, 6 ani de muncă la colhoz şi am venit în Chişinău. Eu eram aici cu o şcoală pentru şomeri care încercau să înveţe o meserie, dar m-am dus la Facultatea de artă. Nu m-am înscris niciodată oficial dar am fost la toate cursurile,impreuna cu colegii de facultate timp de 5 ani.

Şi nu ai vrut niciun moment să renunţi?

La câte o beţie mai sărea câte un coleg şi zicea „hai să mergem la decan să te înscrie”. Dar nu am mers. Ce ar fi însemnat pentru mine o diplomă?! Îmi dau seama căera important să ai o adeverinţă, o specializare dar nu asta vroiam eu.

Ai făcut lucrări din mămăligă, ai mers cu ele pe jos prin ţară. S-a întâmplat vreodată să ai parte de reacţii negative?

În 2008 am început să folosesc mămăliga. Un an nu am făcut lucrări decât aşa şi am vrut să o propun ca obiect de patrimoniu. De fapt forma ei, poţi să o regăseşti în multe lucruri din jur. Orice are o parte rotunjită poate să fie stilizat într-o mămăligă. Mie îmi place limbajul primitiv care trezeşte copilul din tine. Cei care văd lucrările mele reacţionează de obicei surprinşi. Dar s-a întâmplat, când am fost cu mămăliga pe jos până la Iaşi să îmi spună cineva că din cauza noastră nu merg treburile în ţara asta. Citește în continuare Un interviu cu Ghenadie Popescu inaintea expozitiei din aceasta saptamana →