IF

Interesul pentru simboluri cunoaște variante reușite. Ca să încep cu fragmentele în care, chiar dacă sunt agățate clișee, acestea sunt revăzute și integrate în demersul de rescriere și reutilizare cu sens expresiv : “ din depărtări/ tata ne strigă pe numele de botez/ în zilele de sărbătoare ieşim pe câmpul minat & soarele/ ni se urcă în cârcă cu tot cu dinţi.” Arta pe care o stăpânește cel mai bine pare să fie jocul misterelor. În locul supralicitării unor simboluri, acestea sunt reduse la condiția unor elemente plastice:„încă e decembrie în radiografii :: îmi agăţ braţul de umărul tău ca/ roşiile pe araci în zilele cu soţ –  ca un titirez/ mişcările ochilor în orbite. până ieri am crezut cu putere/ într-un câmp de maci crescut la baza foselor/ pe care niciun călcâi nu s-a priceput să-l adulmece.”

TM

Hotărârea de a juca toate cărțile poeziei sale în direcția expresivității îi oferă poemului spațiul necesar pentru reușite neașteptate: „Conectaţi la USB-uri stăm faţă-n faţă/ Mama, tata sunt de mult transexuali sau androizi/ (dragostea creşte singură)”.

B

Reușind să își construiască discursul fără să dezvolte inutil, poemele acestea punctează raportul autor/cititor folosind o scenografie proaspătă pentru relaționări complicate: “ toată afacerea asta/ din care oricum/ n-ai înţeles mai nimic/ pentru mine doar o intrare/ până la glezne în mare”

SV

Poezie definită pe reperele unui ritual de asumare și plasticizare a limitelor. Experimentarea imaginilor traumatice este punctată de o tăiere a versurilor care acutizează demersul expresiv proiectând sensul de-a lungul unui poem bine controlat și deschis spre spectacolul prezenței: “cu primele raze ale neonului din baie/ alcoolul se retrage în larg. imaginea devine atunci/ mai clară aproape că vede urmele şi strânge/ hotărâtor pleoapele.”

SB

Detenta poeziei scrise aici este avantajată de perspectiva orientată spre sintagme plastice, evitând reducerea demersului expresiv la jocuri cu pretenții poetice. De multe ori sunt găsite formulări puternice:” în depărtare cineva bătea ritmul în interiorul unui obiect vitrificat”

B

Lecția pe care par aceste poeme să o predea atunci când este vorba despre expresivitate ține de o economie a mijloacelor jucată între banal formulat în permanentă tensiune cu formulările apăsate: „camera mea e dezordonată ca strada/ măcar afară sunt necunoscuţi/ am început să fug de carne/ foamea nu te lasă să te adînceşti/ o maşină parchează în faţa trotuarului/ şoferul deschide portbagajul/ ascultă muzică proastă/”.

DB

Notații cotidiene servite de o prelucrare atentă a tăierilor versului, concentrate asupra senzațiilor și ritualurilor de comunicare interpersonală: “ne-am proptit spatele de pereții reci din camera ta/ îți conturez bucățile decojite de pereti/ și le astup cu mâinile până/ aștept să zici ceva”.