Adult? Deloc – deloc, cum existența
nu crește- rămâne înverșunată,
mereu din zi superbă în superbă zi-
eu nu pot decât să rămân credincios
uluitoarei monotonii a misterului.
Uite de ce, nici în fericire
nu m-am lăsat baltă – uite
de ce în spaima greșelilor mele
nu m-a ajuns nicio părere de rău.
La fel, tot la fel ca inefabilul,
la rădăcina a tot ceea ce sunt.