Arhive etichetă: poeme

În pat cu ceva tradițional

Noaptea în care m-am îndepărtat de literatură
Poate părea o noapte ca oricare alta Ziua
de treisprezece februarie douămii treisprezece
Trecuse Iar eu redescoperisem radioul
România cultural abia mergea între orașe
Așa că m-am ales cu ascultatul unei muzici
Aproape avangardiste formată mai mult din alb
Un mare concert demonstrativ-festiv de Zgomot alb
De la un moment dat mi s-a cam părut că se repetă

Exprima și în general și în special aproape
Aceleași lucruri așa că am decis să schimb treaba
Cu o înregistrare tradițională ca să-mi
Mai revin și ce-i mai românesc decât enescu în
Plină interpretare a lui Bach după ce abia își
Revenise din boală comuniștii îi pregăteau
Primul festival totul începuse să scârțâie
Ceea ce el a și arătat în înregistrare
Greșeală cu greșeală accent cu accent ratat totuși

Prezent și convingător până la pulverizare
fie până și mama mamelor literaturilor
N-are ea stomac pentru cei care suntem de față

"Raport din cetatea asediată" de Zbigniew Herbert

a rat became the unit of currency” este motto pentru cel mai recent film al lui Cronenberg, o sintagma preluata din poemul lui Zbigniew Herbert.



Prea bătrân ca să port arme şi să lupt ca ei

ceilalţi mi-au încredinţat amabili sarcina de cronicar
înregistrez, nu ştiu de la cine, istoria asediului

Ar trebui să fiu precis dar habar n-am când a început cotropirea
acum două secole în decembrie în septembrie poate ieri dimineaţă
toţi de-aici sunt afectaţi de pierderea percepţiei timpului

mai avem numai locul legătura cu locul
încă mai domnim peste ruinele templelor peste stafiile grădinilor şi caselor
dacă pierdem ruinele nu mai avem nimic

Scriu cum pot în ritmul săptămânilor fără sfârşit
luni: magaziile goale şobolanul a ajuns unitate monetară
marţi: primarul ucis de agresori necunoscuţi
miercuri: negocieri pentru o încetare a focului duşmanii ne-au închis delegaţii
nu ştim unde sunt reţinuţi e o cameră de tortură
joi: după o întâlnire furtunoasă majoritatea vocilor au respins
propunerea negustorilor de mirodenii de capitulare necondiţionată
vineri: izbucneşte ciuma sâmbătă: apărătorul nostru de neînfrânt
N.N. s-a sinucis duminică: nu mai e apă am respins
un atac la poarta de est numită Poarta Unirii

toate astea sunt plictisitoare ştiu că nu pot să atingă pe cineva

evit orice comentariu şi atent îmi ţin sentimentele sub control scriu despre fapte
doar ele par să fie preţuite pe pieţele străine
şi totuşi cu o anumită mândrie aş vrea să să dau lumii de ştire
că datorită războiului am crescut o nouă specie de copii
copiilor noştri nu le plac basmele se joacă la masacre
treji şi adormiţi visează supă pâine şi oase
precum câinii şi pisicile

seara îmi place să colind avanposturile cetăţii
pe graniţa nesigurei noastre libertăţi.

Mă uit la roiurile de soldaţi de pe sub reflectoare
Ascult sunetul tobelor ulete barbare
chiar e de neînţeles Cetatea încă se mai apără
asaltul durează demult duşmanii fac cu rândul
nu îi leagă nimic în afara dorinţei de a ne extermina
Goţi Tătarii Suedezi trupe ale Împăratului regimente ale transfigurării
cine poate să-i numere
culorile steagurilor se schimbă ca frunzele pădurii din zare
din galbenul delicat al păsărilor de primăvară prin verde prin roşu prin negrul iernii

şi astfel seara scăpat de fapte pot să mă gândesc
la probleme străvechi îndepărtate de exemplu prietenii
noştri de peste mare ştiu că ne compătimesc sincer
ne trimit făină untură pungi cu ajutoare şi sfaturi bune
nici măcar nu ştiu că părinţii lor ne-au trădat
foştii noştri aliaţi din vremea celei de-a doua apocalipse
fiii lor nu au nicio vină merită recunoştinţa noastră drept care suntem recunoscători
ei nu au trăit un asediu în vecii vecilor
cei loviţi de nenorocire sunt întotdeauna singuri
apărătorii lui Dalai Lama, Kurzii, Muntenii Afgani

când scriu toate acestea partizanii împăcării
domină în înfruntarea cu cei rigizi
o şovăială normală în starea de spirit soarta încă nu e hotărâtă

cimitirele se măresc numărul apărătorilor este mai mic
totuşi apărarea continuă o să continue până la sfârşit
şi dacă o să cadă Cetatea dar un singur om scapă
el va duce Cetatea în lăuntrul său pe drumurile exilului
el va fi Cetatea

privim în ochi foamea în ochi focul în ochi moartea
cel mai rău – în ochi trădarea
şi numai visele nu ne-au fost umilite

Zbigniew Herbert

in engleza aici

Poezie si animatie cu Billy Collins

traducerea poate fi activata in dreapta jos.

Billy Collins: Sunt aici ca să vă ofer porţia zilnică recomandată de poezie. Şi voi face asta prezentându-vă cinci filme de animaţie alor cinci poeme de-ale mele. Şi daţi-mi voie să vă povestesc despre cum s-a ajuns la asta. Deoarece combinarea acestor două mijloace este un act destul de nefiresc şi inutil.

Atunci când am fost Laureat pentru poezie în Statele Unite — şi îmi place să spun asta. (Râsete) Este un mod grozav de a începe propoziţiile. Pe când eram acest om atunci, am fost abordat de J. Walter Thompson, compania de publicitate, şi erau angajaţi de cei de la Sundance Channel. Ideea era să mă pună să înregistrez câteva dintre poeziile mele şi ei ar găsi specialişti în animaţie pentru a le transpune în animaţie. Iniţial am ezitat, pentru că mă gândeam că poezia poate exista doar pe cont propriu, Încercările de a pune poeziile mele pe muzică au avut rezultate dezastroase în toate cazurile. Şi poezia, dacă este scrisă după ureche, deja are propria ei muzică verbală după cum am fost compusă. Şi desigur, dacă citeşti o poezie care menţionează o vacă, nu ai nevoie să le arăţi oamenilor un desen cu o vacă. Adică, să lăsăm cititorul să facă puţină muncă.
Citește în continuare Poezie si animatie cu Billy Collins

Preşedinte, Primule Ministru, funcţionari ai treburilor noastre

Preşedinte, Primule Ministru, funcţionari ai treburilor noastre
S-a-ntâmplat să fie o problemă/ de piele, obraz, competenţe
Când totul era doar dictatură/ şi nu ni se povestea decât
despre pace şi democraţie/ şi societate comunistă
Totul era de neînţeles/ dar fiecare om parcă avea
un sens aparte (atât era treaba lui)

Acum faceţi să fie invers toate/ niciun om nu pare să însemne
ceva între voi iar lucrurile,/ oricare dintre ele, parcă au
atâtea sensuri că ar fi greu/ să ne închpuim destule lumi
unde să trăiască fiecare/ părere de o încurajaţi
cum că nu suntem deloc vinovaţi Citește în continuare Preşedinte, Primule Ministru, funcţionari ai treburilor noastre