La ultimele întâlniri de atelierelationale, mai mulți poeți au spus că și-ar dori să discutăm mai mult despre metrică și despre formele fixe. În urma unei serii destul de ciudate de evenimente am putut să corectez mai multe prejudecăți pe care eu însumi le aveam în legătură cu ceea ce la școală ni se preda drept regula.

Surprizele pe care o cercetare minimă asupra istoriei metricii și chiar a rimei în poezie mi le-au rezervat vor apărea pe rând pe acest blog pentru a încerca să ofer o perspectivă în plus asupra acestei probleme care de prea multe ori ne-a fost predată ca prea complicată.
Poezia ca spațiu al libertății este un domeniu corespondent tuturor tulburărilor pe care în fiecare zi le recunoaștem în jurul nostru. În același fel în care lipsa de repere reale distruge un spațiu social, orice întreprindere poetică se vede pusă în fața propriei sale anulări.

Fiecare civilizație a formulat propriul său cod de normare a poeziei dar niciodată acest cod nu a fost unul explicit decât după ce o lucrare poetică sau alta au devenit model. Altfel, formele sunt foarte deschise şi disponibile pentru transformări.

Ezra Pound a tradus pentru o ediţie americană poezie veche chinezească. La un moment dat gaseşte următoarea formulă:

„In that sound is her true nature traced,// Citește în continuare Șansa poeziei →