Colonialism, război, inteligența artificială și scenarii apocaliptice, printre preocupările cineaștilor din program, arată un comunicat.
Gândită ca o platformă pentru explorarea noilor tendințe și forme de expresie cinematografică, dar și pentru a promova voci noi, Competiția Internațională de Scurtmetraj, cea mai longevivă secțiune competițională a festivalului BIEFF, revine cu 36 de filme provocatoare, alese din cele 1450 înscrise la cea de-a 14-a ediție a Festivalului Internațional de Film Experimental București. Scurtmetrajele selectate provin din 22 de țări, iar peste 20 dintre acestea sunt regizate sau co-regizate de cineaste. Întreaga selecție de filme va putea fi văzută, în premieră în România, în perioada 24 – 29 septembrie, la București.
Realizată de Oana Ghera, directoarea artistică a festivalului, împreună cu Flavia Dima, Dora Leu și Călin Boto, curatori, selecția din acest an este organizată discursiv în 7 programe curatoriale care interoghează și deconstruiesc privirea și modelele de reprezentare obișnuite din cinema. Totodată, filmele de anul acesta invită publicul la dialog și reflecție critică asupra unor subiecte actuale de interes socio-politic: de la analiza a varii moduri de relaționare (între oameni, dar și cu tehnologia și inteligența artificială), la procesarea abuzurilor și traumelor – individuale, istorice, de război.
Abonamentele BIEFF.14 și biletele au fost puse în vânzare și sunt disponibile pe eventbook.ro.
Programul complet al festivalului poate fi răsfoit pe bieff.ro.
Deopotrivă impertinent și emoționant, calupul Objects of Desire abordează tema conștiinței de sine a inteligenței artificiale în The Oasis I Deserve, un Black Mirror în regia lui Inès Sieulle, și propune două formule creative de a transpune pe ecran aspecte ale memoriei afective, în Crushed, în regia lui Camille Vigny, și Loveboard, în regia lui Felipe Casanova. De la Berlinale vine Towards the Sun, Far from the Center, regizat de Pascal Viveros și Luciana Merino, care vrea să elibereze spectatorul din obsesia contemporană pentru 4K și ultra-claritate, iar Ludwig (Power Inferno) al lui Anton Bialas este un tribut ireverent adus glacialului biopic despre Ludovic al II-lea al Bavariei regizat de Luchino Visconti în 1973.
Programul Frames of War chestionează atât conținutul, cât și producția imaginilor dimprejurul războiului, a proceselor violente ale colonialismului și imperialismului. Calupul este deschis de UNDR, prin care cineastul palestinian Kamal Aljafari problematizează reprezentarea palestinienilor, un popor al cărui drept la propria imagine este suprimat. Continuă cu Man number 4, de Miranda Pennell, care invită la o înțelegere a contextului în care consumăm imaginile atrocității din Gaza. În I Would Rather Be a Stone, regia Ana Hušman, natura este supusă acelorași traume de război precum cele ale spiritului uman, iar în Unwanted Kinship, Pavel Mozhar investighează natura sistemică a crimelor de război ruse și bieloruse în Ucraina, explorându-și propria responsabilitate în raport cu războiul. Calupul se încheie cu Like a Sick Yellow, în care Norika Sefa problematizează atât rolul tradițional de gen feminin, cât și ritualurile sociale pe care acesta le presupune.
Programul Works and Days surprinde problemele contemporaneității în filme ca To Exist Under Permanent Suspicion, un thriller cu aparența unui fashion film despre iadul corporatist care este zona La Défense din Paris, The Seventh Shift, al ucrainiencei Nataliya Ilchuk, o privire tulburătoare asupra esenței disperate a vieții proletare în capitalismul târziu: munca și singurătatea și Workers’ Wings, semnat de Ilir Hasanaj, care se apleacă asupra unor foști muncitori care au suferit accidente de muncă debilitante și care, au pierdut totul datorită acestora. În Very Gentle Work, Nate Lavey prezintă o fațetă a New York-ului drept oraș-cheie al mișcării anarhiste americane, iar filmul Galei Hernández López, for here am i sitting in a tin can far above the world, investighează declinul unei ideologii care începe să aparțină trecutului – utopia cryptocurrency.
Calupul Atlas of Extinction investighează relația noastră cu natura, care se află astăzi în cel mai catastrofal punct din istorie. Lumile postumane, în care la cârmă se află animale (Magnifica: Passive Intruder, Lick a Wound și De Gallo Qui Ovavit) sau în care natura a preluat deja controlul asupra clădirilor (I Accidentally Stepped on a Flower), ne arată dovezi și șanse ale rezistenței dincolo de daunele și de violările comise deja de rasa umană (The Moving Garden).
Urmând logica viselor, cele șase filme care compun programul Lucid Nighmares șterg granița între istorie și ficțiune, real și suprareal, între conștiința colectivă și subconștientul marginal, cum se întâmplă în 315, în regia lui Daniel Jacoby. detours while speaking of monsters este un dialog topografic despre miturile eroilor în căutare de antagoniști, iar în 512×512 un internaut intră în măruntaiele inteligenței artificiale pentru a înțelege în ce fel funcționează această conștiință sintetică a memoriei vizuale a lumii. Dull Spots of Greenish Colours al lui Sasha Svirsky se uită la felul în care mediul online ne suprasolicită într-un război al atenției care riscă să devină un război adevărat din pricina manipulărilor politice, iar The Night of The Minotaur folosește materiale de arhivă pentru a construi povestea lui Luz Emilia García, precursoarea cinemaului pornografic din Columbia. În Coldness, al Andreei Sánchez, urletele și țipetele unui film horror de serie B filmat la sfârșitul anilor ’80 își fac loc pe străzile din Andorra, creând o ruptură între prezentul și trecutul cinematografic al țării.
Regizorii programului Colonial Follies examinează ridicolul ambiției umane și totodată revendică spații și narațiuni din trecut și infuzându-le cu propria lor subiectivitate. The Third World After the Sun urmărește legătura dintre exploatarea cauciucului și colonialism, pe când Wild Fruits al brazilianului Bernardo Zanotta, este o reimaginare a tot ce știm și nu știm despre Michel de Montaigne, principiile și iubirile lui. Calupul este completat de When We Encounter the World, o neașteptată adaptare după mitul peșterii, Parallel Botany, un statement despre natura curiozității noastre infinite și The Mars Project, un fascinant film-montaj despre colonizarea spațiului și răspândirea capitalismului dincolo de Pământ.
Nu în ultimul rând, programul Picture Perfect propune o analiză minuțioasă și exhaustivă a reprezentării rolurilor și identității de gen. Blue, al regizoarei Violena Ampudia, este rezultatul unui proces de colaborare cu mai multe femei care s-au confruntat cu depresia postnatală, iar getty abortions analizează modul în care media ilustrează subiectul avortului. Loving in Between de Jyotri Mistri este o investigație jucăușă a corporalității feminine, în timp ce Razeh-Del, cel mai recent film al lui Maryam Tafakory spune povestea unei reviste pentru femei care a existat vreme de puțin timp în Iranul anilor nouăzeci. Iar The Sunet Special 2, al lui Nicolas Gebbe, este o satiră ascuțită a aspirațiilor mic-burgheze tipice nucleului familial în vremurile capitalismului tehno-feudal.
Filmele incluse în Competiția Internațională de Scurtmetraj a BIEFF concurează pentru trei premii (premiul BIEFF pentru cel mai bun scurtmetraj internațional, premiul pentru cel mai bun regizor și premiul pentru cel mai bun concept vizual), fiecare în valoare de 1000 de euro.
Câștigătorii vor fi aleși de un juriu de profesioniști din domeniul cinematografiei format din Morena Faverin, co-directoare artistică a Lago Film Festival, Azin Feizabadi, cineast și curator de origine iraniană, membru al comitetul de selecție al Berlinale Shorts, și Niels Putman, co-fondator și redactor al revistei Talking Shorts, director artistic al platformei Kortfilm.be și colaborator al Film Fest Gent și Fantoche Int’l Animation Film Festival.
PLUTA este un spectacol-manifest de emancipare feministă anti-violență.
The Last Raid of HumanKind reprezintă manifestarea fizică a sentimentelor în momentul conștientizării unui eventual factor ce ar putea să ducă la dispariția fiecăruia dintre noi. Ce am dori să lăsăm în urmă? Cum ar arăta o ultima urmă lăsată de fiecare individ în parte?
Suntem entuziasmați și nerăbdători pentru luna noiembrie, când va avea loc a 3-a ediție 𝐈𝐫𝐢𝐝𝐞𝐬𝐜𝐞𝐧𝐭 – 𝐟𝐞𝐬𝐭𝐢𝐯𝐚𝐥 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐝𝐚𝐧𝐬 𝐜𝐨𝐧𝐭𝐞𝐦𝐩𝐨𝐫𝐚𝐧 𝐬̦𝐢 𝐚𝐥𝐭𝐞 𝐫𝐞𝐜𝐨𝐧𝐟𝐢𝐠𝐮𝐫𝐚̆𝐫𝐢 𝐚𝐥𝐞 𝐬𝐞𝐧𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢, așa că vă propunem un warm-up timpuriu. Vă invităm să vă contaminați încă din septembrie cu atmosfera specială a festivalului la un eveniment dublu, care propune două energii diferite, dar complementare, care subliniază multitudinea de culori și discursuri ale Iridescent. Miercurea lejeră revine și propune tuturor celor interesați să performeze pe scena CNDB, iar colectivul Totally Spice aduce la pupitrul de DJ participantele la Academia Totally Spice.
„Ce-ar fi dacă am privi dansul mai aproape de poezie, decât de artele vizuale sau de teatru?
Sensibil, glumeț, ironic, serios, spectacolul este un dialog în mișcare, despre locul pe care îl ocupă munca în viața noastră. Cât și cum lucrăm? În ce mediu? Ce obținem și ce am avea nevoie, de fapt? Care sunt modurile în care munca pătrunde și acaparează spațiul personal? Care sunt efectele pe care le resimțim?