16. Deutchland Halle, Zidul Berlinului Concertul pe care Led Zeppelin l-a sustinut pe 12 martie 1973 este pomenit de Petru Popescu in „Supleantul”. Scriitorul povesteste cum alaturi de alti tineri s-a dus la zidul Berlinului pentru a asculta concertul care avea loc in Vest. De fapt aici si incepe cartea autobiografica, scriitorul facand cunostinta cu Zoe Ceausescu in avionul in care se intorea din Germania. Atentia fiindu-i atrasa chiar de faptul ca fiica lui Ceausescu avea un disc al trupei care concertase.

In realitate insa, Deutschland Halle se afla foarte departe de zidul Berlinului, in vestul extrem al orasului.

„Trei ceasuri mai târziu, ne-am dus împreună la concert. „La concert” era o stradă chiar lângă zid, cu clădirile bombardate în ’45. Încă pline de moloz şi cu ferestrele astupate cu cărămizi.

„La concert” soseau îmbulzindu-se prin ganguri bombardate băieţii şi fetele din Berlinul de Est, îmbrăcaţi în jeans şi pulovere şi cărând pături şi pungi cu bere şi cârnaţi. Au întins păturile pe moloz, ştiau locul, se vedea, s-au aşezat, au aprins ţigări, au desfăcut berea. Dincoace de zid, îl savurau pe Robert Plant, tolăniţi pe moloz. S-a făcut atâta lumină dincolo de zid, încât s-au aprins burţile norilor. Purpurii, incandescente de la lămpi. Băieţii şi fetele din Est veniseră cu oglinjoare montate pe stinghii; ridicate vertical la un anumit unghi, puteai să zăreşti în ele formaţia, dincolo de zid. Cânta Robert Plant: Continuă lectura Traseul berlinez al literaturii romane- 16. Zidul Berlinului →

15. Kurfürstendamm este unul dintre cele mai cunoscute bulevarde din Berlin. Artera isi ia numele de la fostii conducatori, printi electori.

„Am mers tăcuți pe marginea pădurii, eu posomorât, cătând a arăta cât mai puțin plictisit, el, cu surâsul pe buze, privindu-și în zare pietrele albastre, de cari se legau poate amintiri tainice și cărora le hărăzea parcă, cu patimă și dor, gândirea lui cea din urmă — am mers tăcuți până ce, ajungând la podul de peste canal, unde începe calea Electorilor, el s-a oprit, desfăcându-se de mine.” Remember (1913) Mateiu Caragiale 

„Pe Ku’dam, în dreptul cafenelei Kempinski. Cineva vorbeşte în spatele meu. Mă opresc. O fată tânără cu o figură uşor asiatică, frumoasă ca o indoneziană. Aşa trebuie că sunt dansatoarele din Bali.

Îmi propune să-mi facă o tunsoare şic pe gratis, pentru model. Rămân consternată. Ce-o fi însemnând asta. Refuz, dar mă simt bine.” Nora Ioga, “Berlinul meu e un monolog” 2010