Una dintre puţinele întreprinderi româneşti care pune la dispoziţia cititorilor gratuit cărţi în format pdf nu uită să păstreze ridicate standele selecţiei pe care o face. De curând, Editura Liternet a pus în circulaţie varianta electorincă a unui volum ce reproduce conferinţa „Gellu Naum în gros-plan” de la Muzeul Naţional al Literaturii Române (29 octombrie 2010). „David Esrig: Gellu Naum in gros-plan” dezvăluie relaţia pe care cunoscutul regizor a legat-o cu poetul suprarealist şi felul în cum în jurul întâlnirilor pe care cei doi le-au avut poezia şi teatrul au făcut schimb de locuri de mai multe ori.
Amintirile lui Esrig nu sunt în acest volum doar revizitări ale unor evenimente trecute. Fiecare pagină urmăreşte logica şi dinamica elementelor, titluri de cărţi, personalităţi (de la Marin Moraru şi Gheorghe Dinică la Antonin Artaud sau Breton şi, inevitabil Victor Brauner şi Jacques Herold ) care au dat sens căutărilor regizorului. Cu siguranţă, statutul de eveniment al cărţii va face să fie trecute cu vederea scăpările de editare a textului de genul Vasko Popa scris „Vasco Popa” (p.23)
Pe 1 august 1915 s-a nascut Gellu Naum, portalul cultural LiterNet a inclus acest volum în Colecţia Palimpsest în prima zi a acestei luni în 2011. „Gellu nu scria pentru că e o meserie frumoasă să scrii. Scria pentru ca să tacă.” este citat D.Esrig în moto.

Şi un poem de Gellu Naum citat în volumul care strânge 33 de pagini de amintiri:

Luna în ureche

Umerii mei au clipit
o orgie de pleoape şi femeile rămân neclintite
în faţa uraganului
cu gustul uraganului pe limbă
cu forma uraganului care aminteşte curios
o parte din sângele meu
cu sângele uraganului pe mâini
cu scheletul uraganului pe cap
aceste femei mai frumoase decât cascadele
femeile care trec strada pentru o cauză sau alta
sau pentru nici o cauză
cu întunericul pe degete cu tăcerea pe sâni
călcând în picioare umbra arborilor care tresar
mângâind trecătorii adormiţi
culcându-se pe trotuare sau aspirând ceaţa
ca pe un buchet de garoafe
ne vom întreba şi acum de cauză dar de data aceasta
cauza va fi efectul ultimei cauze
va fi osul pe care îl port în ochi
va fi ceasul care s-a plictisit şi bate invers
de la miezul nopţii la amiază trecând prin seară
va fi mâna pe care o duci din când în când la frunte
ca să vezi dacă mai ard lămpile
plictiseala tăcută ca o frunză umedă
băutura reconfortantă a nopţii

(p. 29-30)