Rima poeziei (I)

intr-o poveste americana (si alte influente)

rhyme go fish cards2jpgIn articolul lui Chris Tanasescu pe care l-am pomenit mai devreme era pomenit Lewis Tuco. Criticul american care sustine neo formalismul este autorul unui volum influent din anii 80, in care a propus o clasificare a rimelor,”The Book of Forms” (University Press of New England, 1986).
Conform lui rimele sunt:
1. End rhyme: rime complete la sfarsitul versurilor.
2. Falling rhyme: (sau rime feminine) in care accentul din cuvintele care rimeaza cad pe penultima silaba.
3. Light rhyme: falling / ring
4. Internal rhyme: sfârşitul versului rimează cu un cuvânt din mijlocul aceluiaşi vers.
5. Linked rhyme: rimează sfârşitul versului cu începutul versului următor
6. Interlaced rhyme: rimează mijlocul unui vers cu mijlocul versului următor
7. Cross rhyme: rimează sfârşitul unui vers cu mijlocul unui vers alăturat
8. Head rhyme: rimează silabele de la începutul versurilor
9. Apocopated rhyme: desparte un cuvant la capatul versului pentru ca silaba ramasa sa rimeze cu un alt cuvant din celalalt vers exemplu: morn- / -ing / born
10. Enjambed rhyme: foloseşte ultima silabă de pe un vers şi prima de pe următorul pentru rima cu usfârşitul acestui din urmă vers.
11. single rhyme
12. double rhyme
13. triple rhyme
14. compound rhyme: tratează grupuri de cuvinte ca şi cum ar fi vorba despre un singur cuvânt: people call work / maid-of-all-work.
15. mosaic rhyme: este o rima care combină rima compusă de mai sus şi rima obişnuită dintr-un singur cuvânt: shy lot / pilot
şi tot aşa până la 29 de tipuri de rimă, după cum se poate vedea în link.

Ceva mai structurat a pus problema Peter Dale în 1998 în An Introduction to Rhyme. Practic el a împărţit tipurile de rime în grupuri asemănătoare.
Încă şi mai complicat stau lucrurile în cazul rimei în limbile care au influenţat direct prozodia românească (italiană şi franceză) unde găseşti până şi tabele cu sunetele care rimează.

De exemplu, printre rimele pe care le numesc culturale, italienii enumera

rima siciliană este o rimă pe care şi Dante a folosit-o in care “i” inclus in terminatia cuvantului rimeaza cu e (inchis) fiind un procedeu identificat in traditia manuscriselor toscane care au pastrat textele scolii poetice siciliene:

Questi parea che contra me venisse

con la test’alta e con rabbiosa fame,

sì che parea che l’aere ne tremesse.

(Dante – Divina Commedia – Inf. I, vv. 48-50)

-rima guittoniana sau rima aretina (de la poetul Guittone d’Arezzo care o foloseste), rima dintre “i” nu doar cu “é” (inchis) ci si cu “è” (deschis) iar  “u” nu doar cu “ó” (o inchis) ci si cu “ò” (o deschis)

-rima umbra,care permite rima intre “ìe” si “i” si intre “ùo” si “u”

-rima bologneza, care rimeaza “u” cu “o”

-rima franceza, care lasa sa rimeze intre ele “a” si “e”, cand acestea sunt urmate de “n” + consona (ca in: “ant” / “ent” )

După cum se poate vedea mai sus niciodată rima nu a fost o simplă “sunare din coadă” a cuvintelor, şi exact acest lucru o să arătăm în continuare în articolele ce vor urma.

Un gând despre „Rima poeziei (I)”

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.