Au trecut demult vremurile în care cultura franceză anunţa direcţiile principale pe care gândirea şi literatura se înscriu într-o epocă. Dacă întrebi un cititor pasionat de literatură contemporană o să fie destul de greu să îţi spună care sunt cei mai importanţi scriitori francezi de azi.

Şi asta pentru că lumea literară franceză a încercat din răsputeri să se delimiteze de autorii contemporani care au cel mai mare impact în afara graniţelor Franţei. Cel mai recent roman semnat de Michel Houellebecq marchează o împăcare între lumea literară franceză şi opera unuia dintre puţinii francezi care şi-au construit faima pe succesul în afara ţării sale. Până la “Harta şi teritoriul” (Polirom, 2011) francezii i-au acceptat numai titlul neoficial de “pop-star”. Cărţile lui au fost criticate şi etichetate în fel şi chip. Critica literară şi jurnaliştii francezi în special s-au întrecut în a le reclama drept “vulgare”, “literatură pamfletară” şi “pornografie” iar autorul a fost acuzat pe rând de obscenitate, rasism, misoginism şi islamofobie.

“Harta şi teritoriul” urmăreşte viaţa unui artist fictiv şi istoria succeselor sale în societatea contemporană pariziană urcând încet-încet spre un viitor în care identitatea naţională dispare fără ca acest lucru să fie o problemă. Un profesionist al depresiei insinuate în tablouri detaliate ale vieţii contemporane, Houellebecq reuşeşte să surprindă din nou cititorii cu acest roman în care personalităţi ale societăţii franceze de azi au apariţii mai mult sau mai puţin episodice. Printre aceştia se numără chiar Houellebecq însuşi, surprins ca personaj cu un rol destul de consistent în evoluţia eroului şi chiar în construirea deznodământului.
Rezultatul a fost că, pentru prima dată, un roman semnat de Houellebecq a primit cea mai importantă distincţie literară din Hexagon, premiul Goncourt.
din ziarul ring