poetici si poezie (3)

pessoa-street-near-bairro-alto-travessa-do-sequiero
Printre lucrurile care te fascineaza in cazul unui poet, unul dintre cele mai importante este surpriza continua pe care ti-o poate rezerva. Este si acesta un motiv pentru care ma uite cu neincredere la orice formulare de genul “suna a poezie” sau “asa ar trebui se face poemul”. In postul precedent pe aceasta tema, invocam la libertatea pe care o instaureaza poezia in stabilirea coerentei. O libertate pe propria raspundere, pe care, asa cum se intampla in cazul oricarui fel de libertate, nu ai cum sa o pacalesti sau totul se va prabusi. Simt nevoia sa precizez nivelul urmator: cel al libertatilor coerente si perfect contemporane, ba chiar mai mult: la nivelul aceluiasi autor.

Fernando Pessoa a scris in numele a patru poeti. Doar unul dintre ei avea numele sau. Ceilalti erau complet diferiti atat ca viziune poetica, dar si ca stil. Le-a inventat si corespondenta.
Pessoa isi explica trecerea de la un heteronim la altul destul de simplu: “Ricardo Reis, dupa meditatie abstracta care capata brusc forma concreta intr-o oda. Campos, cand simt impulsul subit sa scriu si nu stiu ce. (Semi-heteronimul Bernardo Soares, care seamana din multe puncte de vedere cu Alvaro de Campos, apare intotdeauna atunci cand imi este somn sau motai si gandirea rationala se suspenda, proza lui e o visare continua. E un semi-heteronim pentru ca personalitatea lui, desi nu e a mea, nu e prea departe de o simpla mutilare a acesteia. El e eu fara gandurile si emotiile mele. Proza lui e la fel ca a mea, exceptand rigorile formale pe care ratiunea le impune scrisului meu, iar limba lui portugheza e exact la fel ca a mea- in timp ce Caeiro scrie prost in portugheza, Campos scrie destul de bine, dar face greseli ca “Imi insumi” in loc de “eu insumi”, etc…, iar Reis scrie mai bine decat mine, dar cu o corectitudine pe care eu o gasesc excesiva…”

Practic, lumea la care ai acces poti foarte bine sa fii doar tu si toate fictiunile pe care de obicei le numim personalitate incap bine mersi in acest tu. Dar cei mai multi dintre noi ne multumim cu o singura fictiune si unii suntem gata sa renuntam la tot restul pentru o fantezie care sa ne dea senzatia de realitate. De aici incolo ar fi doar o problema de coerenta daca asta nu ar suna didactic si, dupa o vreme, nu este foarte clar daca poetul seamana cu orasul sau invers.

One comment on “poetici si poezie (3)

  1. Răzvan Țupa spune:

    nu stiu cum am sters comentariul tau:
    scuze il pun la loc asa

    Author : Yigru Zeltil

    Comment:
    Ce păcat că poezia e în sine ca formă marginalizată. Mă refer la faptul că tot ce găseşti de Pessoa într-o librărie este romanul ăla care a fost scos la Humanitas, mă refer la cum o carte precum “1001 de cărţi de citit într-o viaţă” este constituită exclusiv din romane şi, foarte rar, proză poetică (vezi Lautreamont, dar lipseşte Rimbaud), mă refer la cum catalogul ălora de la Adevărul lipseşte cu desăvârşire poezia, iar în noul BPT poezie doar dacă are un nume gen Nichita Stănescu sau dacă are potenţial comercial precum erotica lui Geo Bogza. Dar, în fine, lucruri dintr-astea sunt bine ştiute.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: