Printre lucrurile care te fascineaza in cazul unui poet, unul dintre cele mai importante este surpriza continua pe care ti-o poate rezerva. Este si acesta un motiv pentru care ma uite cu neincredere la orice formulare de genul „suna a poezie” sau „asa ar trebui se face poemul”. In postul precedent pe aceasta tema, invocam la libertatea pe care o instaureaza poezia in stabilirea coerentei. O libertate pe propria raspundere, pe care, asa cum se intampla in cazul oricarui fel de libertate, nu ai cum sa o pacalesti sau totul se va prabusi. Simt nevoia sa precizez nivelul urmator: cel al libertatilor coerente si perfect contemporane, ba chiar mai mult: la nivelul aceluiasi autor.
Fernando Pessoa a scris in numele a patru poeti. Doar unul dintre ei avea numele sau. Ceilalti erau complet diferiti atat ca viziune poetica, dar si ca stil. Le-a inventat si corespondenta.
Pessoa isi explica trecerea de la un heteronim la altul destul de simplu: „Ricardo Reis, dupa meditatie abstracta care capata brusc forma concreta intr-o oda. Campos, cand simt impulsul subit sa scriu si nu stiu ce. Citește în continuare poetici si poezie (3)→
Obsedat de relația dintre poezie și cei care o scriu sau o citesc m-a frapat un lucru. Într-un punct, limbajul celor care știu despre ce vorbesc dar și al celor care sunt complet pe lângă coincide. Și unii și alții pot oricând să îți spună cum nu se face. Ceea ce este un pic paradoxal pentru un domeniu în care libertatea este o valoare de bază.
Astfel că, oricând am avea nevoie de o modalitate rapidă de a călători în timp, poezia a este una dintre ele. Când vrei să vezi cum o să fii la bătrânețe, doar pretinde că știi ce nu se face. De fapt lucrurile au funcționat mereu exact invers, cum știa cineva cum se face, următorul pas era să arăți că se poate și altfel. Și se poate în atâtea feluri încât problema principală acum este doar să realizezi (și accentul este pe realizezi) care este cel propriu ție.
Atunci când Rimbaud s-a gândit la vocale și corespondențele acestora cu diferite culori, nu cred că a prevăzut că vor apărea niște savanți care să creadă că nu se poate altfel. Dar lumea descrisă altfel a căpătat coerență. Și în același fel se întâmplă cu fiecare lume în parte. Cu propriile ei reguli.
The lines of calligraphers have neither beginning nor end as they constantly link and unlink. The calligrapher’s work lies in search of the absolute; his aim is to penetrate the sense of truth in an infinite movement so as to go beyond the existing world and thus achieve union with God.– Salah al-Ali (quotes in Musee d’art et d’histoire. „Islamic Calligraphy: Sacred and Secular Writings”. Catalog of an exhibition held at the Musee d’art et d’histoire, Geneva and other locations 1988-1989, p. 30)Calligraphers were dedicated to their work. David James writes in Sacred and Secular Writings (1988, p.22) that calligraphers often wrote, not at a small table but seated on the floor, holding the paper on their knees and supporting it with a piece of cardboard. Calligraphers had to be trained from a young age, sometimes from childhood; they studied examples called mufradat which had the letters of the alphabet written out singly and in combination with other letters.The great calligraphers could write perfectly even without the proper tools and materials. Although a calligraphic master might be deprived of the use of his preferred hand either as a punishment or in the battle field, he would learn to write equally well with his other hand. When the other hand failed him, he would astound his admirers by using his mouth or feet to hold the pen.An aspiring scribe would observe his predecessors’ art very carefully. To perfect his touch, sharpen his skills, and find a style of his preference, the scribe would imitate the masters of calligraphy with a diligent hand. Welch (1979, p. 34) cites the following quote from the Sultan Ali’s treatise on calligraphy:Collect the writing of the masters,Throw a glance at this and at that,For whomsoever you feel a natural attraction,Besides his writing, you must not look at others,So that your eye should become saturated with his writing,And because of his writing each of your letters shouldbecome like a pearl.de AICI
