Atelier VI
atelier de creatie sectiunea poezie / Razvan Tupa
Exercitiul 9 – Lectura poemului de la tema 3 si ghicirea reactiei sugerate.
Stari propuse pe biletele pentru poemul participantilor:
Ana – revolta
Amalia – uimire
Marta – groaza
Alexandra – vinovat de nepasare
Madalina -mila
Alex – fericire
Ana Maria – dezgust
Andra – ciuda
Crina – sete
Raluca – admiratie
Exercitiul 11 Grupuri de cate doi participanti, fiecare dicteaza coordonatorului textul pe care colegul sau l-a scris la tema 6. Autorul poemului ii sopteste celui care dicteaza, vers cu vers poemele.
Exercitiul 12 sonetul cu cate un vers scris de fiecare participant
11 silabe cu o cezura la silaba 4 sau 5
Tema – Brasov
Exercitiul 13 – lectura secreta – poemele de la tema 6, scrise dupa imaginea foto sunt citite de autori la urechea unui coleg care dicteaza poemul pentru transcriere.
Final tema 6 – Poem dupa imagini alese de nominalizatii la sectiunea foto a premiilor licart
Alexandru Vasies – foto Sebastian Vacariuc
Un mix bun sau zilele mele cu grasana care n-a facut nimic doar m-a iluminat
lui Sebastian Vacariuc
Din ratiuni de ordin juridic a trebuit sa modific unele din faptele prezentate in acest poem
Pusa la zid
I-am zis sa deschida gura
Am vrut sa despart lucrurile in categorii distincte
Am vrut sa ne tutuim cu adevarat
A trecut o masina dar nu am urcat
Deniz Otay – foto Gabriel Copacz
Mama mi-a fugarit fratele de la masa
Fiindca nu s-a rugat
Multumim lui dumnezeu pentru bucatele acestea
Mi-a parut rau
I-as fi spus niste lucruri
Grasanei cu o mana in sold
Care parea sa faca legile lumii deasupra mesei
Si m-a atins o rusine de om mare
Mi-am netezit fustita
Am multumit
Am uitat sa ma spal pe maini
Fratele meu mi-a lins degetele
Dupa desert
Andra Iordache – foto Victor Mitroi
Acum e ca si cum ambele fete ale monedelor sunt cap
Cand stii ca bratele parintilor nu te vor pierde
Nu-ti vor arata cerul drept granita a evadarii
Ci ca liant al calmei detasari
Tu esti o fata frumoasa
Ce nu a mai iubit pe nimeni cu trupul ei mic
Neatins de amprentele conotatiilor
Dumnezeule, cat conteaza sa ai pe cineva
Care dintru inceputuri se gandeste constant la tine
E ca si cum intre voi moartea nu cunoaste strigat ce ar putea sa treaca
Ana-Maria Lupascu– foto Madalina Hristache 1
Aceeasi linie fragila
In ochii de carton cand
Ma repezeam printre oameni, cautam
Paine si bani, imi asezam sacul de dormit
Prin gari, la marginea oraselor, pe terenuri virane
Visam la America, eram convins ca
Trebuia sa o astept.
Crina Cristache – foto Victor Mitroi
Tata,
Mi-e sete de zilele noastre cernute
Pe lespezi nimfatici, cu fetusi de lut,
Cu zambete mute-n amiezi fara nume,
Cu tine. Si Fida. Si zmeul. Si atat.
Monica te tine de mana. Tacuta.
Iti mangaie fiinta cu falduri de crin.
Te vad cum radiezi din iubire de lume
Cand moastele-ti misuna-n sangele plin
De mine si mama. Cu friguri casante,
Ne lasi sa te ningem, ca doua naluci.
Purtat in lumina de soapte-nserate,
Te bucuri, copile! Te bucuri si plangi…
Ana Ahmet foto de Alexandru Jidovan
Eram gata sa narui
specia umana
si toate alcatuirile astea de
lut, de lemn si de fier – totul sa
devina animala existenta
in padurile de inceput;
sa ne taram pe
pamant,
sa nu cunoastem nimic,
nimic despre omenire,
stat, ideal, vecernie,
despre cuvant-
nimic din legile naturale-
nelegal si imoral;
liber de a fi, in sfarsit – liber
Ana Ahmet foto de Sergiu Dobos
Mi-e imposibil sa ma mai odihnesc
fara sa fi descoperit o umbra, oricat
de gratioasa, de intuneric – chiar in
oceanul luminilor.
Nu pentru a-i intelege stralucirea
divina, nu, ci ca sa-i respir sf armonie
Marta Ghelesel- foto Sebastian Vacariuc
Zidurile cu graffiti gasesc in acelasi loc
batrane
sperand la privelistea de carnaval
in care ne taiam bucati din haine
fiecare reespiratie e un autobuz care trece in viteza
prin tine
pielea subtire framanta sacosa albastra
cu mainile impreunate la spate
ca un cearsaf alb si curat intins pe pamant
asa ca te gandesti la drumul casei taierea
painii desfacerea vinului
toate lucrurile astea ca o patura de lana
in care frigul se inoada sub palme
Ilinca Pop – Hanna Miklos
Privesti bland ca un taliban
nu faci risipa din niciun punct de vedere
si daca firul rupt nu intra in gamalie
stii sa eviti gravitatea unui esec
sa treci cu vederea detaliile nesemnificative
altcineva si-ar calcula sansele
iti este egal
daca pierzi inca o runda. singurul lucru adevarat
e ritmul in care se inmultesc furnicile din grota
Amalia Cernat- foto Sebastian Vacariuc
Grafitti
stiam ca sopranele
la colt de strada
casca inghitind
vantul printre salcii
si fac din bulinele de pe
pliul fustei
a pefect circle
mirosul rostopascai mi se
leagana somnoros
printre carii plombe
si dinti falsi
uitati in magaziile cu tutun
unde peretii sunt simple rogojini
pe care se culca
singuratatile.
Ionela Madalina Grosu foto Adrian Iscru
Brasov- exercitiu de memorie
candva ma chema gica
purtam gradele din armata pe umerii lati
ma trezeam la cinci
imbracam uniforma si faceam patul.
iubeam femeia din fotografia
jumatate alb jumatate roasa ca pe Sfanta Fecioara
era mai bine pe vremuri
nenea Ceasca ne platea la timp
citeam cel putin o carte intr-o viata
iar pantalonii intotdeauna erau cu trei numere mai mari
aveam o cravata/una si buna
nu ne furau tiganii si nici femeile
azi ma cheama gica
gica barosanu’
un alt fel de gil dobrica
dorm la fiecare etaj
sambata si duminica in apartamente cu baie
nu unde mosu’ l-a crescut pe tata
tata pe mine
si eu cancerul
fumez cand e frig
fumez cand e cald
fumez cand e noapte
fumez dimineata pe o fereastra
ca singurul locatar al unui bloc
ce n-a existat vreodata.
Alexandra Negru – foto Teodora Andrisan
Acest oras pare iluminat
de suflete alcolice fosforescente
pe strazile aglomerate
multimea se scufunda
in asfalt
soldatii marsaluiesc
culeg amprente anonime
de pe ziduri
un mars al tacerii uitate in caramizi
ca dintr-o anticamera
ii privesc claustrofoba
din intuneric
cu bratele strans legate de mine
printre ei
doua femei zambind
isi leagana una alteia
singuratatea
e un fel de consolare
un fel de exercitiu de resemnare
batranetea ar trebui cumva incuiata in cutia pandorei.
Camelia Maximoaia – Hanna Miklos
Ma cheama Maria si locuiesc in tren
in fiecare dimineata simt sub talpi
sinele elastice care se muleaza perfect
pe cine stie ce curcubeu subteran
si rotile moi, pufoase
scufundandu-se in pamant
apoi iesind pe partea cealalta
acolo unde oamenii merg cu capul in jos.
ei imi spun ca sunt o idee neterminata
si ca drumul acesta metalic duce in mine
trebuie sa ma opresc in fiecare gara
sa cobor si sa verific daca bunica mai este inca acolo
daca gardul din schiuri al lui Andrei mai este intreg
daca nu s-a crapat cerul inca deasupra parcului nostru
insa, pana atunci, ascuti ceva muzica cenusie
ma plimb de la o fereastra la alta si imi imaginez
cat de greu i-ar fi lui Dumnezeu
sa coloreze inca o data lumea
Raluca Neagu- foto Anca Bobesei
cum e sa fii cel abandonat
la capatul soselei care se indeparteaza
ca un sarpe sasaind triumfator
cum e cand ai doar o minge si
oricat ai vrea sa-i vorbesti se agita
cand prea jos sa te auda
cand prea sus sa te asculte
cum e cand ai doar mingea aia
pe post de sprijin intre tine si asfaltul rece
ca podeaua unei temnite
uneori o umbra fuge de tine de parca
ai fi vreun lepros si se indeparteaza
pe bicicleta ei cu roti ajutatoare
pe care tu de la nivelul asfaltului le vezi
aripi
si uneori poti merge cu ochii inchisi
ai invatat pe de rost numele tuturor
magazinelor tuturor cafenelelor stralucitoare in amurg
iti stii locul de la marginea orasului
patratul in care te strangi si astepti asa
ca un „cineva” sa opreasca
sa-si scoata palaria si sa te ascunda
vei fi un iepure in joben
surpriza magicianului
si totusi noaptea se lasa pe oras
totusi azi arata la fel ca ieri
numai tu copilul de la capatul lumii
te schimbi si cresti
cu singuratatea transformata
in prieteni invizibili.
Marta Ghelesel- foto Sebastian Vacariuc
Zidurile cu graffiti gasesc in acelasi loc
batrane
sperand la privelistea de carnaval
in care ne taiam bucati din haine
fiecare reespiratie e un autobuz care trece in viteza
prin tine
pielea subtire framanta sacosa albastra
cu mainile impreunate la spate
ca un cearsaf alb si curat intins pe pamant
asa ca te gandesti la drumul casei taierea
painii desfacerea vinului
toate lucrurile astea ca o patura de lana
in care frigul se inoada sub palme
Ilinca Pop – Hanna Miklos
Privesti bland ca un taliban
nu faci risipa din niciun punct de vedere
si daca firul rupt nu intra in gamalie
stii sa eviti gravitatea unui esec
sa treci cu vederea detaliile nesemnificative
altcineva si-ar calcula sansele
iti este egal
daca pierzi inca o runda. singurul lucru adevarat
e ritmul in care se inmultesc furnicile din grota
Amalia Cernat– foto Sebastian Vacariuc
Graffiti
stiam ca sopranele
la colt de strada
casca inghitind
vantul printre salcii
si fac din bulinele de pe
pliul fustei
a pefect circle
mirosul rostopascai mi se
leagana somnoros
printre carii plombe
si dinti falsi
uitati in magaziile cu tutun
unde peretii sunt simple rogojini
pe care se culca
singuratatile.
Ionela Madalina Grosu foto Adrian Iscru
Brasov- exercitiu de memorie
candva ma chema gica
purtam gradele din armata pe umerii lati
ma trezeam la cinci
imbracam uniforma si faceam patul.
iubeam femeia din fotografia
jumatate alb jumatate roasa ca pe Sfanta Fecioara
era mai bine pe vremuri
nenea Ceasca ne platea la timp
citeam cel putin o carte intr-o viata
iar pantalonii intotdeauna erau cu trei numere mai mari
aveam o cravata/una si buna
nu ne furau tiganii si nici femeile
azi ma cheama gica
gica barosanu’
un alt fel de gil dobrica
dorm la fiecare etaj
sambata si duminica in apartamente cu baie
nu unde mosu’ l-a crescut pe tata
tata pe mine
si eu cancerul
fumez cand e frig
fumez cand e cald
fumez cand e noapte
fumez dimineata pe o fereastra
ca singurul locatar al unui bloc
ce n-a existat vreodata.
Alexandra Negru – foto Teodora Andrisan
Acest oras pare iluminat
de suflete alcolice fosforescente
pe strazile aglomerate
multimea se scufunda
in asfalt
soldatii marsaluiesc
culeg amprente anonime
de pe ziduri
un mars al tacerii uitate in caramizi
ca dintr-o anticamera
ii privesc claustrofoba
din intuneric
cu bratele strans legate de mine
printre ei
doua femei zambind
isi leagana una alteia
singuratatea
e un fel de consolare
un fel de exercitiu de resemnare
batranetea ar trebui cumva incuiata in cutia pandorei.
Camelia Maximoaia – foto Hanna Miklos
Ma cheama Maria si locuiesc in tren
in fiecare dimineata simt sub talpi
sinele elastice care se muleaza perfect
pe cine stie ce curcubeu subteran
si rotile moi, pufoase
scufundandu-se in pamant
apoi iesind pe partea cealalta
acolo unde oamenii merg cu capul in jos.
ei imi spun ca sunt o idee neterminata
si ca drumul acesta metalic duce in mine
trebuie sa ma opresc in fiecare gara
sa cobor si sa verific daca bunica mai este inca acolo
daca gardul din schiuri al lui Andrei mai este intreg
daca nu s-a crapat cerul inca deasupra parcului nostru
insa, pana atunci, ascuti ceva muzica cenusie
ma plimb de la o fereastra la alta si imi imaginez
cat de greu i-ar fi lui Dumnezeu
sa coloreze inca o data lumea
Raluca Neagu– foto Anca Bobesei
cum e sa fii cel abandonat
la capatul soselei care se indeparteaza
ca un sarpe sasaind triumfator
cum e cand ai doar o minge si
oricat ai vrea sa-i vorbesti se agita
cand prea jos sa te auda
cand prea sus sa te asculte
cum e cand ai doar mingea aia
pe post de sprijin intre tine si asfaltul rece
ca podeaua unei temnite
uneori o umbra fuge de tine de parca
ai fi vreun lepros si se indeparteaza
pe bicicleta ei cu roti ajutatoare
pe care tu de la nivelul asfaltului le vezi
aripi
si uneori poti merge cu ochii inchisi
ai invatat pe de rost numele tuturor
magazinelor tuturor cafenelelor stralucitoare in amurg
iti stii locul de la marginea orasului
patratul in care te strangi si astepti asa
ca un „cineva” sa opreasca
sa-si scoata palaria si sa te ascunda
vei fi un iepure in joben
surpriza magicianului
si totusi noaptea se lasa pe oras
totusi azi arata la fel ca ieri
numai tu copilul de la capatul lumii
te schimbi si cresti
cu singuratatea transformata
in prieteni invizibili.
Atelier I
Atelier II
Atelier III
Atelier IV
Exercitii rezerva
– Traducere homolingvistica- traducerea unui poem in aceeasi limba folosind stiluri diferite (Ch. Bernstein).
– Fiecare participant propune unul sau mai multe versuri care vor constitui un final de poem, apoi schimba varianta sa cu cea propusa de un coleg. Discutam despre partile poemului si, in final, fiecare scrie un poem care sa ajunga la versurile finale primite.
– Poemul unui gest banal pe care l-ai facut in aceasta dimineata. Transformat in singurul gest din lume si urmarea intregii istorii trecute si viitoare a lumii.
– exercitiu -Atribuie fiecaruia dintre cei care te asculta la atelier (sau unor grupuri de cel mult trei persoane cate un gen sau tip de poezie pe care consideri ca l-ar aprecia. Nu spune ce ai notat in acest stadiu si
tema -Scrie un poem in care combini genurile sau tipurile pe care le-ai identificat si
exercitiu -Citeste-l cu voce tare in fata participantilor. Cei care asculta spun ce le-a atras atentia in poemul tau si ce nu. Si prin reactia la lectura confirma sau infirma consideratiile pe care autorul poemului le-a facut asupra preferintelor fiecaruia.