Numa-n stare de greşeală
poate trupul meu să stea
n-are nimeni rânduială
trupurilor să le dea
Numa-n stare de păcat
poate trupul meu să stea
îmi aleg drept zeu un pat
drept zeiţă o cafea
Amâna-mi-aş trupul meu
cum pe-al tău l-aş amâna
fără suflet e mereu
androgin fără de ea
Dacă vrei sufletul meu
cată-n ceaşcă de cafea
vrăjitoarea mă vrăjea
eu ştiam că sunt iudeu
Şi cu vraja rămâneam
pe asfalt mă întindeam
în mine mă închideam
şi degrabă îmi spuneam:
mângâia-mi-aş trupul meu
trupul de iudeu
nu-mi alină niciun zeu
trupul de iudeu
Mângâia-ţi-aş trupul rău
trupul rău, Estera,
eu acuma sunt de-al tău
şi-ţi cunosc durerea

(poezie inedită)