Joyce si Kafka sunt mai putin singuri pe lumea cealalta, noi mai singuri pe asta:
„Mircea Ivănescu, unul dintre cei mai importanţi poeţi români, un pionier al postmodernismului în Europa Centrală şi de Est, a murit joi, la Sibiu, în urma unei lungi suferinţe, informează editura Cartea Românească.
Mircea Ivănescu, născut pe 26 martie 1931, a contribuit esenţial la recuperarea narativităţii în poezia autohtonă din a doua jumătate a anilor ’60 şi din anii ’70.
Multiplu premiat pentru poezia şi traducerile sale, Mircea Ivănescu a fost propus, în 1999, pentru premiul Nobel pentru literatură, de către Asociaţia Scriitorilor Profesionişti din România, la solicitarea Comitetului Nobel al Academiei Suedeze.
Ivănescu este cunoscut ca scriitor, eseist şi traducător. Printre volumele publicate de el se numără „Poeme nouă” (Cartea Românească, 1983), „Alte poeme nouă” (Cartea Românească, 1986), „Versuri vechi, nouă” (Eminescu, 1988), „Poeme alese” (1966-1989), „Poeme vechi, nouă” (Cartea Românească, 1989), „Versuri” (Eminescu, 1996).
Miercuri, Mircea Ivănescu a fost nominalizat la premiile Prometheus pentru Opera Omnia pe 2011, la secţiunea Literatură.”
Am fost la MI de ziua lui şi după ce ne-am despărţit mi-a spus (ca de obicei în ultimii 5-6 ani): „oricum ne vedem pentru ultima data”…
am ţinut la el ca la un tată, unchi sau frate mai mare… Dumnezeu să-l odihnească !