Un Cristian m-a invitat sa lansam prima carte vorbita. Ora urmeaza sa se anunte dar, pana acum stim doar ca e duminica. Programul va aparea pe blogul Targului Alternativ de Carte.

corpuri român3şti nu e o carte tipărită. Lansarea ei include multiplicarea acestui volum pe cale orală. Ediţia vorbită oferă fiecărui ascultător posibilitatea de a fi un exemplar unic al acestui tiraj.

Acum un preview al povestii cu care o sa vin la TAC. „Corpuri roman3sti. cartea vorbita in trei parti si trei suplimente relationale incepe cam asa”:

„şi când tac… şi visăm şi ştim”

1. toată lumea are o părere despre ce ar fi poezie. Mai greu o să fie să trec de aceste păreri atât de subiective, unele dintre ele. poate, chiar ale mele. M-a interesat mereu cum de lucruri complet imaginate sau numai visate influenţează realitatea. Cum la început eram foarte timid, scrisul a picat ca un exerciţiu numai bun. Dar, treptat, aproape fiecare lucru care mi s-a întâmplat a avut legătură cu poezia. De fiecare dată când am plecat mai departe, ori la Londra, ori în State, s-a datorat lucrurilor pe care le-am scris. Prima dată când am citit în afara României, a fost la Banska Stiavnica, în Slovacia. Cred că mă recomandase criticul Alexandru Matei.

„mafii poetice, mafii bulgăreşti…cuvinte în cuvinte”

2. Am mai fost chemat o dată la Banska şi atunci, o maşină m-a luat din Budapesta şi, imediat ce am trecut de graniţa slovacă, am ajuns în satul Tupa, o asezare aparuta in cronici prin secolul 14. Poate de-asta m-am simţit aşa de acasă mereu în Slovacia. Poate de la nume, care, din ce am aflat coborâse prin Boemie din zona germană, unde se scurtase din numele merovingian Theudobert. Theudo- oameni si berht- luminosi cu toată lupta chinuită dintre fraţii şi verii secolelor 6-7. Mai e in ebraica Tzippa- pasare. şi sigur mai este şi sunetul ataşat unui iepure care se deplasează. Până şi Budapesta, într-o după amiază, aşa cum mi-a arătat-o, Noemi Laszlo, poeta de limbă maghiară din România, mi s-a părut tare legată de ce aduceam din cealaltă parte a Dunării, de la Brăila.

„podurile pe care nu o să trecem… un lucru mic şi etern”

3. Cum se întâmplă de obicei când nu eşti pregătit pentru lucruri eterne ori frumoase, ele pot să îţi dea viaţa peste cap. Unele sunt rele, altele sunt fictive dar, câteodată ele se întâlnesc. Şi asta vine de departe. O dată ar fi o poveste din secolul 14 înaintea erei noastre, când a trăit Nefertiti, cea mai frumoasă mi se pare că e semnificaţia numelui. Un articol despre un documentar Discovery pe tema asta m-a dus la Londra şi, mai târziu am văzut chiar faimosul bust al reginei la Berlin. Pentru mine era deja personal şi vorbea exact despre ceea ce mi se întâmpla în fascinaţia mea obsesivă.