Reluam o discutie? La postul de mai jos, din 2010 eu unul am mai adaugat
Costi Rogozanu („Fuck the cool”) pentru ca schiteaza relaxat pe marginea situatiilor crispate din care este facut peisajul urban romanesc.
Adina Rosetti („Deadline” editura Curtea Veche) pentru ca reuseste sa stranga intr-o carte impresionanta un puzzle de povesti din lumea de azi pornind de la cazuri reale
si
Bogdan Cosa („Poker”) pentru ca dezvaluie un întreg peisaj afectiv specific unui tânăr de azi în situaţii care altădată puteau să fie tragice sau teatrale, dar care acum pot să pară naturale şi să lase loc pentru cele mai sensibile declaraţii de dragoste pe care o carte românească le-a putut conţine. Iar personajele lui Coşa sunt orice în afară de “delicaţi”.
Nu este vorba despre un top, sau de un clasament ci de o prezentare coerenta a unor tendinte care sa fie facuta intr-un maraton de lectura publica.
Anul trecut am putut sa colaborez pentru organizarea la Berlin unei nopti a poeziei romanesti scrisa de autori debutati dupa 2000. Cum la poezie nu am emotii atunci cand fac o selectie si pot sa impart in mai multe evenimente separate relevanta unui fenomen nu am avut nicio ezitare.
Dar acum ma gandesc sa incercam ceva mai complicat. Proza nu prea s-a bucurat de evenimente care sa faca o idee asupra a ceea ce se intampla cu autorii proaspeti din Romania. Au fost lecturi bune cu un autor sau trei autori dar coridoarele separate ale fenomenului au ramas obscure.
E un moment bun sa va invit la o dezbatere. Care credeti ca ar fi cele mai importante 10 texte de proza (scurta sau roman) publicate in ultimii 10 ani de autori care acum inca nu au depasit varsta de 40? si de ce alegeti pe cine alegeti?
eu am inceput cu o lista. Va invit sa ii punem in ordine aproximativa si sa adaugam ce mi-a scapat.
Inca si mai mult ma intereseaza sa cautam impreuna instrumentele potrivite pentru o selectie nu a unui top cu cei mai buni, ci al unei structuri de relevanta pentru un maraton de lectura cu povestiri romanesti.
Matei Florian – hams si regretel (polirom) e fantast asa intr-o voce bine legata (cam cum era Chiva la vremea lui in 69 dar absolut respirabil)
Ioana Bradea – Scotch (Polirom, 2010), Bagau (EST) are niste lucruri asa post-industriale in ultimul roman si orice fragment ai alege te prinde
Jean Lorin Sterian – “Lorgean” (Polirom, 2006) – e foarte cool si exterior cliseelor literare
Adrian Chivu – Benzi desenate (Curtea Veche) – e al doilea roman al lui si e foarte vizual si special iar primul a jonglat cu perspectiva infantila pana la cruzime.
Liviu Bîrsan, Asylant, Editura Curtea Veche – e unul dintre putinii prozatori care dau povesti fara sa stii de unde sa ii apuci.
Alexandru Vakulovski – Bong – nimic mai insight contraculture decat Pizdet&co
Marin Malaicu Hondrari -Apropierea- unul dintre prozatorii cei mai implicati in povestirile halucinatorii ale nomadismului poetic.
Dana Fodor Mateescu – are fix 40 si a publicat pe cont propriu un roman care porneste de la niste fapte diverse uite link
Ana Maria Sandu – proza ei e speciala si concentrata pana la halucinatie
Cecilia Stefanescu – e singura dintre cei tineri care are o carte ecranizata iar al doilea roman al ei duce mai departe incursiunea in partea intunecata a unei povesti de dragoste.
Augustin Cupsa – Perforatorii – Captivant prin economia de mijloace cu care poate sa decupeze scene si situatii narative.
Andrei Ruse – Soni, MDMA in lucru – Dark teen lit in entuziasmant in cultul figurii marginalului.
Dragos Voicu – Coada- o poveste a povestilor si viselor din timpul comunismului
Adrian Schiop – Zero grade Kelvin – al doilea roman e un pic strivit de apropierile de Houellebecq dar primul, Pe bune/Pe invers rezista si acum in promisiunile lui de contracultura auto-critica sau asa ceva.
Lorena Lupu – specialista la zi in proza ambiguitatilor social-sexual-afective
Florin Lazarescu, Lucian Teodorovici, Filip Florian, Dan Lungu cred ca au deja profile care depasesc o prezentare maraton. Ma gandesc in schimb ca si Adela Greceanu si Corina Sabau trebuie cumva integrate in prezentare.
Voi pe cine ati mai propune inainte sa incepem sa cautam impreuna instrumentele pentru a ne spune povestea povestirilor romanesti?
Zgomot Alb a propus cătălin pavel, alexandru potcoavă, daniela raţiu
Alexandra Florescu zice aaaaa, stai ca lista mi a luat ochii si am sarit randul ala 🙂
ma mai gandisem la sorin stoica, dar na…
si la Mitos, umpic, recunosc. macar pentru ca nimeni nu se joaca atat de tare ca el.
Leonard a scris: „as propune Control pentru ca insailarea e alta decat cea din romanul romanesc obisnuit, tema e diferita si are si nuanta fantastica si as propune !nfernul pentru ca ar putea fi primul disaster novel din literatura romana.”
L-as mai propune pe Daniel Dinca cu „Blestemul comorii de la salcii” si „Septembrie, uneori…”, un clasic in viata, cu o scriere ce aminteste de Marin Preda. Are o scriere mai putin cool, ce-i drept, mai plina de esenta si mai apropiata de cultura romana asa cum mi-o amintesc din cartile de liceu, carti care mie chiar mi-au placut si daca multi dintre noi nu am fi avut ghinionul sa avem la catreda de romana niste plictisiti, am fi vazut cat de faine sunt 🙂
va multumesc pentru propunere, din pacate, domnul Dinca este nascut in 1962. o sa incerc sa fac ceva mai vizibila in text limita de varsta impusa pentru selectia de mai sus.
Pe de alta parte, cultura romana asa cum o arata cartile de liceu nu a avut niciodata legatura cu cultura romana ci doar cu idei partizane si vremelnice despre asta si, in cel mai bun caz, cu o varianta didactica a ceea ce inseamna cultura.
Razvan, asta e vesnica polemica… nu demult am petrecut o dimineata discutand lucrul acesta :). Ia commentul meu asa cum e,nu am avut intentia sa redeschid acest subiect, pur si simplu ne referim la literatura romana, cea accesibila fiecarui pitic care ajunge pe bancile scolii si pe care, cel mai probabil, nu o va aprofunda. Sau mai bine spus, putini o vor aprofunda, pentru ca nu vreau sa emit judecati de valoare de dragul scrierii 🙂
Nu iti face probleme, Andreea, ma bucur de comentariu. nici eu nu am vorbit decat in treacat, ca o parere 🙂
Dar chiar ce i-a mai placut fiecaruia din ce citeste e ce mi se pare interesant.
Propunere: George Corbeanu – „Dreptul de a sta”, Ed. Domino, 2009.
nu stiu nimic despre aceasta carte si oricat incerc nu reusesc sa aflu nimic relevant. unde ar sta in termeni de tendinte? ce va spune?
Nu stiu cum uitasem de „Gluma ruseasca” a lui Dragos Ghitulete despre care Matei Visniec scria ca „reuseste sa urce pe versantul cel mai dificil al meseriei de scriitor, pentru ca reuseste sa povesteasca. Are un dar al naratiunii si o privire interesanta asupra unor subiecte cu conotatie istorica. El face parte de altfel din acea generatie care a fost putin marcata de comunism, dar suficient pentru a-l pastra in memorie si a incerca acum sa descifreze mecanismele schizofrenizarii fiintei umane prin ideologie si printr-o anumita practica istorica revolutionara”. neaparat in discutie pentru lectura.
Pe hyperliteratura Ioana Dunea · acum 17 ore, 40 minute · Răspunde
dan coman – pentru că a scris o autofictiune despre interactiunea regimurilor fictional si factual
La capitolul „interactiunea regimurilor fictional si factual” inca si mai relevant pentru un cititor care nu are habar de literatura romana si de jocurile ei de masti mi se pare “Viaţa închipuită a micului N. Ceauşescu” de Cosmin Perta.
si as mai adauga si Iulian Tanase care tocmai a castigat un premiu in austria pt proza suprarealista