Toate articolele scrise de Răzvan Țupa

Competitia POEZIEI cu Mihail Galatanu la ATELIERELATIONALE

Libraria Dalles, BoomLIT.com și Bookiseala.ro

organizează sâmbătă, 27 octombrie, de la ora 17.00 la Cafeneaua Dalles

(Bd.Nicolae Balcescu nr 18, Bucureşti )
sesiunea 11 de altelierelaţionale

Competiţia poeziei

un traseu “intravenos”

cu

Mihail Gălăţanu

mihail-galatanu-braila

Sâmbătă, atelierele organizate la Cafeneaua Dalles sunt dedicate competiţiei pe care o include fenomenul poetic în manifestările sale. Mihail Gălăţanu, poetul cunoscut şi pentru că a fost urmărit de poliţie după ce reclamanţi tradiţionalişti au sesizat organele cu privire la conţinutul poeziilor sale, vine la Ateliere să aducă în faţa publicului mizele poeziei sale aşa cum s-au formulat acestea în cărţile sale dar şi în serii nepublicate încă.

Născut la Galaţi, Mihail Gălăţanu a debutat în 1982 în presa literară cu recomandări semnate de Emil Brumaru şi Geo Dumitrescu. A făcut studii realiste de matematică-fizică şi a fost bursier al statului francez şi al comunităţii europene în Paris la jumătatea anilor 90. Este legat de cenaclul Universitas şi a publicat, pe lângă poezie, cărţi de proză şi eseu.

Ajunsă la ediţia XI, manifestarea coordonată de Răzvan Ţupa îşi propune să încurajeze o abordare dinamică a literaturii contemporane astfel că sunt încurajate intervenţiile din public. De la ora 16.50 sunt aşteptaţi şi de această dată toţi cei care doresc să prezinte publicului de la Dalles textele poetice preferate (producţie proprie sau nu).

Puteti confirma prezenta dumneavoastra la pagina evenimentului pe facebook

Bursa de poezie şi microfonul deschis

atelierelationale

Ca de obicei, la Atelierelaţionale veţi putea vedea înregistrări video cu poezie. Am reprogramat reprezentările din jurnalismul video dedicate poeziei cu fragmente de interviuri şi secvenţe din emisiuni de televiziune dedicate scrisului în mai multe colţuri ale lumii.

Este o ediţie la care vor fi împărţite gratuit ultimele exemplare din caietele de poezie concepute pentru luna noiembrie. În această variantă relaţională a broşurii sunt incluse 10 repere pentru poezia relaţională, în variant română-engleză. În plus este o ediţie dedicată invitaţiei de a performa în faţa publicului de la Dalles poemele proprii sau cele care vă plac. La această ediţie se va relua bursa de poezie şi momentul de microfon deschis, publicul fiind invitat să aducă texte şi să facă propuneri de poeţi pe care ar plăti să îi vadă. De asemenea, continuă dezbaterile privind antologia de poezie pentru sms şi se vor anunţa parteneriatele evenimentului pentru noile proiecte pe care atelierele le va susţine împreună cu site-ul reteaua literară.

Veniţi cu 5 minute înainte de începutul evenimentului şi va puteţi înscrie pentru 5 minute în care microfonul este al dumneavoastră. 5 minute în care puteţi să îi faceţi pe ceilalţi să înţeleagă poezia voastră.

contact: Răzvan Ţupa | 0724124722 | razvan_tupa@yahoo.com

mai multe detalii în pagina dedicată evenimentului

Politia artei se intoarce la ICR

Va amintiti scandalul de acum ceva vreme in urma caruia talibanii mari si mici au luat la suturi ICR pentru ca a permis expunerea altui tip de arta decat cel consacrat? Ei bine, in loc sa evite repetarea derapajelor de tip „hai sa spalam securisti care sunt buni profesionisti”, ICR si-a invatat lectia si a reusit sa duca la nivel de arta politica alegera culturii inofensive. Si ce este mai inofensiv astazi decat rock-ul? Oare Petre Magdin stie?!

De curand au fost anuntate rezultatele concursului pentru publicatii in limba romana din Basarabia. Cum se poate vedea, exista o categorie „poziţie pentru reviste culturale dedicate creaţiei literare şi artistice a tinerilor”. Da altfel se poate remarca o adevarata preocupare pentru tineri din moment ce 4 dintre cele 7 categorii tintesc tineri, elevi sau „tineri intelectuali” care, se poate vedea sunt cu totul altceva decat tinerii sau intelectualii in sine.

Intorcandu-ne la sectiunea „pentru reviste culturale dedicate creaţiei literare şi artistice a tinerilor” juriul alcatuit din Eugen Negrici, Gabriel Chifu si Cornel Ungureanu a stabilit ca publicatia cea mai buna este revista „Munchausen” din Chisinau.
Totul bine si frumos, numai ca revista Munchausen este o publicatie dedicata muzicii rock cu o aparitie inconstanta.

Veti crede ca este o problema de criterii de jurizare. Din fericire nu. Criteriile sunt specificate destul de clar in anuntul concursului:

1. capacitatea proiectului de a acoperi domeniul de interes ales
2. capacitatea solicitantului de a îndeplini proiectul propus:
– experienţa acumulată în dezvoltarea şi realizarea de proiecte similare
– calitatea proiectelor similare dezvoltate şi realizate până în prezent
3. calitatea proiectului depus:
– claritatea obiectivelor în raport cu domeniul de interes ales
– justificarea proiectului şi rezultatele scontate
– raportul dintre suma solicitată I.C.R. şi bugetul anual, corelat cu datele tehnice ale publicaţiei.

Greu de crezut ca poate sa fie ceva discutabil in aceste conditii, dar si mai greu de crezut este sa se fi uitat cineva pe aceste criterii atunci cand compari revista castigatoare cu cea respinsa la categoria deja pomenita. Decizia ICR a fost,se pare, determinata de faptul ca proiectul sustinut pe parcursul acestui an de Institut, Revista la Plic devenise prea consistent si si-a permis sa gazduiasca proiecte ale artistilor contemporani care si-au permis sa critice un act de cenzura al ICR.

Altfel in ce film posibil poate un institut cultural care isi asuma rolul de a promova cultura romana sa judece intr-un concurs in care sunt inscrise doua proiecte de genul:

„o publicație cu caracter interdisciplinar și experimental pronunțat, care își propune să reflecte tendințele artistice și literare ale tinerilor creatori. La baza sa se află principiul partajării colective a cunoștințelor și experienței atît de semnificative pentru formarea unui discurs critic în sînul unui sistem corupt în plină expansiune.” de aici
si
Revista care „se adresează unui public matur şi educat – consumator de muzică adevărată şi evenimente culturale de calitate. Revista promovează artişti din Republica Moldova, organizând concerte, festivaluri, expoziţii. Apare lunar şi conţine suplimente cu CD-uri (single-uri sau albume) şi bilet la un eveniment organizat de către revistă. Münchhausen nu face diferenţe dintre mainstream şi underground, dintre stiluri muzicale sau origine şi are în vizor calitatea şi valoarea. În Münchhausen găseşti interviuri cu artişti, personalităţi şi profesionişti din showbiz, teatru, cinematografie din ţară şi străinătate, recenzii la albume, concerte, pictoriale foto şi multe altele.”

pentru icr nu e nimic in neregula cu o revista care publica „pictoriale foto” si care „nu face diferente dintre”

atata timp cat nu se plange ca este cenzurat rockul merita finantat din banii publici. Arta nu. Iar juriile care decid sunt formate din literati care totusi ne lasa sa ne punem o intrebare: in ce fel poate sa fie mai buna din punct de vedere calitativ o revista care nu apare decat una care apare si a strans o echipa consistenta de colaboratori de pe ambele maluri ale Prutului?

In urma contestatiei trimise de redactia la Plic, ICR a mai alcatuit o comisie din care au facut parte doi critici literari si un poet. Oricat de onorabili, totusi ei au fost chemati sa judece revista culturala care ar fi trebuit sa sprijine creatia literara si artistica. Altii spun ca motivul pentru care revista la Plic nu a mai primit finantare este un material cenzurat de ICR in mai si o reactie a artistului cenzurat la acel moment si, ca urmare, ordinul a venit de sus: nu mai finantat reviste in care cineva pomeneste de droguri pt ca ne sar comunistii in cap. Mai bine suntem si noi comunisti. SI hai sa finantam ceva inofensiv din punct de vedere cultural… ceva care promoveaza adevaratele valori romanesti etc: o revista rock.
Iata raspunsul oficial al ICR, nicio vorba despre regulament, criterii, punctaje. Motivul e simplu: se pare ca punctaje nu au existat discutia fiind legata mai degraba de: „asa ceva nu se face”.
laplic.jpg

Sa fi citit politistii “Yoyo” de Vasilievici? sau Vasilievici sa fi citit organele?

Fragmentul meu preferat din yoyo de G Vasilievici e legat de leagane. Si de interdictia de a te atinge de leagane cand esti om in toata firea. Lumea se mai schimba dupa cum se vede aici.

Iar fragmentul din Yoyo e asa:
„– Hai să vedem dacă putem să atingem pământul cu fruntea! rage Urs dornic de o aventură teribilă, dar mie îmi zboară ceva prin dreptul capului, milimetric aş putea spune. Mă opresc şi ridic de jos obiectul criminal ce se dovedeşte a fi o agendă neagră. Cineva aleargă spre noi. Îl aud. Vine din spate şi e aproape. Chiar lângă noi. Pune mâna pe Urs şi îl opreşte. El se sperie foarte tare, se dezechilibrează la coborâre şi e gata, gata să cadă. Reacţia este normală. În realitatea copilăriei nu există gardieni publici care să urle că îţi bagă pistolul în gură dacă nu opreşti calul aflat în galop. Se pare că l-am scos din minţi după cum face. Nu gândeşte limpede. Continuă lectura Sa fi citit politistii “Yoyo” de Vasilievici? sau Vasilievici sa fi citit organele?