Toate articolele scrise de Răzvan Țupa

actual

Ceva vesel din lumea trista a litera-turistilor

Lasă un comentariu

M-au intrebat multi prieteni de ce insist sa nu fiu de acord cu scandalul pe care il duc anumite persoane jucause prin bloguri si reviste cu simtul umorului. Unul dintre motive este chiar legat de esenta lucrurilor pe care le cred atunci cand este vorba despre ce inseamna poezie si ce inseamna batut campii cu mici clisee mic burgheze.

Mic manual de bagare in seama literara. Opera din rufa sau cum am ajuns eu prins cu Basescu, Gabriel Resources, Irinel si traditionala sa sotie Monica Columbeanu, erou de opera bufa in Kamikaze. Si tot acum. cum revista dovedeste ca o publicatie poate sa fie mult mai informata decat unii dintre cei care o scriu chiar daca acestia abia si-au sarbatorit ziua de nume. Si exclusiv: prima caricatura care ecranizeaza afacerea plagiatului: povestita aici in direct din Kamikaze 3. gen

Se spune ca nebunul cateodata spune adevarul. Si tuturor ne place sau ne este frica de asta. In functie de sensibilitate.
Ca sa te bagi in seama in literatura (ca si in politica), mai ales cand nu ai ce spune, lucrarea clasica este sa o pui de o gashca. Dar pentru consistenta iti trebuie si un subiect comun. Abia asta e greu pentru ca, in general, ca si nebunul de mai sus, oricat de hotarati ar fi pretinii, nu poti sa le retii atentia asupra unui subiect decat vreo trei zile. Bine, asta nu pentru ca nu ar fi inteligenti sau cititi co-mesenii organizatorului. Ci, pentru ca oricat se chinuie, organizatorul de gasca politica sau literara nu gaseste decat subiecte cu picioare scurte. Si, pentru ca asa s-a obisnuit, daca subiectul are picioare normale, are el grija sa le scurteze. (nu, asta nu e despre Irinel, e despre Mugurel). Continuă lectura Ceva vesel din lumea trista a litera-turistilor →

actual

cand ceva iese bine> ce te faci?

Lasă un comentariu

O sa povestesc alta data despre deliciile paranoice care imi imbogatesc viata interioara. In schimb o sa iau pe rand cateva lucruri care se cam potrivesc saptamana asta. unul cu celalalt.
mai intai am prins o lectura cu poezie si proza la Institutul Blecher. Poezia, pe cat de in curs de formare era stilul ei, pe atat de surprinzatoare sunt unele momente de gravitate pe care le surprinde. Iar fragmentul de roman, ca in tinerete: e singurul autor pe care il stiu capabil sa te captiveze cu personaje despre care uneori nu stii decat ca seamana cu oamenii dar ce sunt ei de fapt nu apuci sa iti faci o parere prea clara pana la finalul povestii.

cioburi de hartie la ringul de vorbe

Apoi am fugit la Ringul de Vorbe.
S-a improvizat, s-a interpretat s-a provocat. Abia astept sa vad cum suna in video toata povestea.
De pe 16 aprilie cele doua evenimente nu se mai suprapun asa ca deja miercuri ramane ziua de comentat texte noi la Institutul Blecher, joi prezentam carti la POETICILE cotidianului, iar vineri devina ziua de ring si spectacol de vorbe in locatia noua.

Si aseara POETICILE.

Cu fotografiile Patriciei (da, am incalcat postul meu de nume)
Poezie in soapta

2 ore si jumatate toata lumea a stat captivata doar de vorbe si lecturi de poezie. Invitatii m-au facut sa ma gandesc ca atunci cand iese bine e o problema. Ca s-ar putea sa iasa atat de bine incat tot ceea ce urmeaza la editiile urmatoare sa fie comparat cu ce s-a intamplat aici. Si o sa fie greu sa se depaseasca standardul inalt impus de lecturile din jurul poemelor „De-a viul”. Si pentru ca pot, nu o sa zic nimic despre revelatia pe care a adus-o in barba al doilea invitat al poeticilor pentru mine. Niste poeme orale care inca nu au gasit interpret.
Am zis ca am racit? de fapt mi-am simtit furnicaturile in nas de vreo trei ori. Si numai pentru ca imi dadusera lacrimile la ce citise. Din fericire se mai facea microfonie asa ca puteam sa ma ascund in pupitrul DJ-ului.

actual

Sunteti gata de evolutie? + Niste motive pentru care literatura “e frumos” sa nu aiba legatura cu realitatea

Lasă un comentariu


[multumesc kostea de link]

Niste motive pentru care literatura “e frumos” sa nu aiba legatura cu realitatea

Printre lucrurile care i se reproseaza oricarei intreprinderi literare apare in mod obsedant unul cat se poate de facil: “ce produce?”. Fiecare discutie despre eficacitatea unei activitati ajunge in mod inevitabil la asta. Este normal sa fie asa din moment ce, aparent, cliseele modernismului industrial par sa nu ne fi parasit niciodata.

O sa las pentru alta data analiza mai putin spectaculoasa a proceselor prin care se valorizeaza in societatea contemporana o activitate sau alta si o sa urmaresc o scurta descriere a activitatilor asemanatoare.

Descrierea este scurta pentru ca o singura activitate functioneaza mizand pe povesti in aceeasi masura ca si literatura: politica. Asemenea literaturii, produsul final al politicii nu este constituit decat din cuvinte. Fie ca este vrba despre legi sau despre discursuri publice, capacitatea de a conduce a unui politician este strans legata de povestea pe care poate sa o spuna. Sigur, v-ati gandit la cersetorii din “Filantropica”. O modalitate de organizare a lumii, nu-i asa?!

Vorbe, vorbe

Si literatura si politica au ca produs final acelasi lucru: “vorbe”. Pe de o parte avem accentuari ale limbajului folosit in desfasurarea unei povesti, pe de alta, avem povesti pur si simplu motivante, interpretari permanente ale unor fapte.

Diferenta fundamentala este insa aceea ca pentru a-si face publice fanteziile politicienii pun in miscare fonduri enorme, deopotriva publice si private.

Politicienii trebuie sa conduca. Societatea, opozitia. orice. Doar sa conduca. Practic, politicienii sunt undeva in capatul “lantului trofic”, acolo unde tot ceea ce este produs intr-o societate este pus la treaba pentru un demers continuu de formulare a viitorului.

Viitorul pentru care se opteaza reformuleaza, evident, trecutul si reorienteaza prezentul.

Relatia literaturii cu toate acestea este complet diferita: literatura este singura care are dreptul in mod explicit sa inventeze, sa minta, sa contrazica realitatea. In mod ironic, ceea ce “nu are legatura cu realitatea” in cazul literaturii a devenit in gura politicianului ipoteza de lucru.

Dar opozitia fundamentala intre politician si scriitor apare acolo unde putem formula un mod de formulare a obiectivului asumat de “povestile” fiecaruia dintre cei doi: politicianul trebuie sa obtina echilibru (pe termen mediu sau lung) in timp ce scriitorul, dimpotriva: cu cat pune probleme mai mari, sesizeaza un dezechilibru si il incurajeaza la nivel conceptual, cu atat isi pune in practica eficacitatea artei sale. Continuă lectura Sunteti gata de evolutie? + Niste motive pentru care literatura “e frumos” sa nu aiba legatura cu realitatea →

actual

De-a viul cu Teodor DUNA si Cosmin Perta la Poeticile #128

Un comentariu

Joi, 1 aprilie de la ora 19.00

in club The Other Side

(Str Brezoianu nr 4)

poeticile cotidianului

editia 128

poetic este plecare

cu

De-a viul

de

Teodor Dună

cu

participarea lui Cosmin Perţa

De-a viul este al treilea volum de poeme semnat de Teodor Dună. Teodor Dună s-a nascut pe 6 martie 1981, in Tincabesti, judetul Ilfov. A absolvit cursurile Facultatii de Litere din Bucuresti. A publicat volumele trenul de treiesunu februarie, 2002 (Premiul National „Mihai Eminescu” Opera Prima), si catafazii, 2005, ambele la editura Vinea. A colaborat, printre altele, cu revistele: Romania literara, Dilemateca, Vatra, Ziarul de duminica, Time Out, Wespennest, Manuskripte etc. Din 2010, beneficiaza de o bursa de creatie la Akademie Schloss Solitude.

Alături de el vine la Poeticile cotidianului Cosmin Perţa. După lansările successive de proză şi poezie din ultimii ani ne va vorbi despre drumurile pe care le urmează acum scrisul său.

Editia 128 pune in discutie formula “poetic este plecare”.
În al cincilea an de poeticile cotidianului suntem pregătiți pentru un format radical nou: poetici relaționale.
Primii patru ani și jumătate ai evenimentului conceput pentru promovarea celor mai recente apariții editoriale s-au desfășurat ca “literaturi în miscare”, formulă prin care autorii au fost prezentați publicului și puși în fața unor interviuri live. Din octombrie 2009, poeticile cotidianului au dezvolat “Republica poetica”, un eveniment în care accentul a fost pus pe lectura textelor proprii și ale autorilor cu efect formator pentru fiecare dintre invitați.
De pe 14 ianuarie 2010, Poeticile cotidianului îmbogățesc formula inițială cu o propunere pe care o face publicului sau: poetica relațională.
În acest sezon invitatul principal este publicul așa că vă invităm sa aduceți cu dumneavoastră hârtie și instrumente de scris pentru că o să ne distrăm citind cu notitze. Poeticile cotidianului se trasformă într-un atelier de lectură coordonat de Răzvan Țupa în club Other Side, în fiecare zi de joi, de la ora 19.00.
Fiecare dintre serile poeticilor cotidianului își propune să investigheze un element esențial pentru expresia poetică de astăzi. Vom continua bursa de poezie şi, dacă vă înscrieţi cu 10 minute înainte de începerea evenimentului aveţi publicul pentru poezia voastră timp de 5 minute de microfon deschis. Daca publicul cere mai mult de la voi, continuaţi.

Un eveniment sprijinit de fdl

http://casadepoezie.wordpress.com/poeticile-cotidianului-2010/
English
http://poeticsofthequotidian.wordpress.com/