Arhive etichetă: 2014

Atelier poetic 01 Licart 2014 – Anastasia Gavrilovici

Anastasia Gavrilovici a scris despre întâlnirea care a deschis Atelierul poetic din cadrul finalei Licart:

“Când ne așezăm în cerc, cu pix și foaie în dinți, părem un mic trib care se pregătește să examineze prada. Iar prada noastră, în decursul celor opt întâlniri de la Licart, este poezia. Ce se întâmplă aici îmi aduce aminte de ceva ce făceam în copilărie: în momentul în care îmi pierdeam siguranța sau interesul față de o jucărie dragă, curiozitatea sau mai degrabă neîncrederea și dorința de a ajunge la esență, la locul de unde se declanșează orice mișcare mă făceau să tai și să scormonesc burtica de pluș, să scot (ne)răbdătoare câlții până când dădeam de mecanismul ingenios și misterios de la care pornea totul. Sau, mai pe scurt, pentru nevoia de a știi adevărul și de a-mi explica modul în care funcționează, ce anume din ceea ce se petrece la nivel tehnic în casetuța cu baterii și circuite complicate are și un efect concret la suprafață. Ceva similar am făcut la primul atelier din cadrul întâlnirilor din Poiana Brașov când Răzvan Țupa ne-a propus, printre alte lucruri interesante, să mergem backwards în poezie, pentru a descoperi ce se întâmplă în propriul discurs, ce anume ne activează resorturile interioare și cum se construiește textul până ajunge în formula finală, cea care ajunge la cititor.
Adaptate, sarcinile de lucru au sunat cam așa:
1. Taie-ți centura de siguranță și spune cine ești.
2. Nu gândi, doar scrie.
3. Scrie cel mai prost poem pe care ți-l poți închipui.
Primul exercițiu de scriere s-a dezvoltat în jurul autenticității. Pornind de la ideea că, așa cum spunea Wilde, toată poezia proastă este sinceră, am încercat, printr-un dicteu automat care a durat trei minute, să dăm frâu liber la tot ce ne trece prin cap, în ideea că atunci când scriem fără oprire și fără să acordăm atenție, unele lucruri formulate astfel pot exprima, în mod inconștient, ceva mult mai adevărat sau reprezentativ despre noi în comparație cu un text pe care îl gândim și din care scoatem balastul, pe care îl cosmetizăm până ajungem la varianta comprimată, dar densă și până la impresia de limpezime a discursului. Întrebarea este dacă în aceste poeme mai suntem sinceri cu noi înșine sau dacă adevărul de pierde odată cu dirijarea emoțiilor și controlul asupra limbajului.
A doua parte a atelierului s-a centrat pe identificarea unor elemente care pot altera discursul poetic și care periclitează calitatea imaginilor construite. Utilizându-le, am scris fiecare dintre noi cel mai prost poem de care suntem în stare și asfel, ne-am stabilit niște criterii personale în funcție de care apreciem valoarea unui text.
Contrapunctul acestui demers a fost să vorbim despre un poem care ne-a marcat și care a avut un rol hotărâtor în individualizarea propriului mod de a scrie. De la Eminescu și Bacovia la Teodor Dună, de la Mariana Marin și Virgil Mazilescu la Elena Vlădăreanu, dar neuitând de Bukowski și Jerome Rothemberg, turul de forță al poemelor formatoare ne-a apropiat cu încă puțin pe unii de alții și pe toți de poezie.”

Poemul reper pentru tema 1 – atelier poetic licart 2014

 

Thirteen Ways of Looking at a Blackbird
BY WALLACE STEVENS
I
Among twenty snowy mountains,
The only moving thing
Was the eye of the blackbird.

II
I was of three minds,
Like a tree
In which there are three blackbirds.

III
The blackbird whirled in the autumn winds.
It was a small part of the pantomime.

IV
A man and a woman
Are one.
A man and a woman and a blackbird
Are one.

V
I do not know which to prefer,
The beauty of inflections
Or the beauty of innuendoes,
The blackbird whistling
Or just after.

VI
Icicles filled the long window
With barbaric glass.
The shadow of the blackbird
Crossed it, to and fro.
The mood
Traced in the shadow
An indecipherable cause.

VII
O thin men of Haddam,
Why do you imagine golden birds?
Do you not see how the blackbird
Walks around the feet
Of the women about you?

VIII
I know noble accents
And lucid, inescapable rhythms;
But I know, too,
That the blackbird is involved
In what I know.

IX
When the blackbird flew out of sight,
It marked the edge
Of one of many circles.

X
At the sight of blackbirds
Flying in a green light,
Even the bawds of euphony
Would cry out sharply.

XI
He rode over Connecticut
In a glass coach.
Once, a fear pierced him,
In that he mistook
The shadow of his equipage
For blackbirds.

XII
The river is moving.
The blackbird must be flying.

XIII
It was evening all afternoon.
It was snowing
And it was going to snow.
The blackbird sat
In the cedar-limbs.
Wallace Stevens, “Thirteen Ways of Looking at a Blackbird” from The Collected Poems of Wallace Stevens. Copyright 1954 by Wallace Stevens. Reprinted with the permission of Alfred A. Knopf, a division of Random House, Inc. From Poetry Foundation

Finala Licart 2014 vine din nou cu atelier de poezie

Este al treilea an în care Licart, evenimentul pe care Radu Herjeu si echipa sa îl dedică liceenilor din toată țara, își duce finaliștii la Poiana Brașov. Între 5 și 11 august, primii clasați din competițiile rezervate fotografiei și literaturii se adună la Brașov pentru ateliere specializate.

Fotografie şi poezie
Anul trecut, participanții de la poezie au avut ocazia să lucreze cu finaliștii secțiunilor Licart dedicate fotografiei, iar rezultatele au fost surprinzătoare.
image9679278230_921c6b186e_hTeodora Andrișan a lucrat cu poemul Călăuză al Andreei Udrea (Col.Naţional B.P.Hasdeu din Buzău)  fotografiat din antologia Licart: “când din toate mizeriile/ construiai un perete cămăşii tale de noapte/ şi te zvârcoleai pe-o parte şi pe alta/ din lipsă de colţuri// când dormeai pe zori de ziuă/ sfidându-ţi patul obosit de insomniile tale voite// când te rătăceai în zi/ când te rătăceai în noapte// când îţi ocoleai privirile/ nevinovate pentru ieşirile în exterior// când nu-ţi iertai corpul/ pentru că durea// când spre sfârşit oboseai/ şi te aruncai în construcţii scremute de banal/ între degetele arătătoare şi mijlocii// când nu aveai titlu/ şi ţi se spunea conţinut//”. Citește în continuare Finala Licart 2014 vine din nou cu atelier de poezie

Poezie tânără din România selectată pe lista festivalului internaţional New Voices al PEN Internaţional

PEN Club Romania anunţă prin preşedintele Magda Cârneci că în acest an poemele semnate de tânăra poetă Amalia Cernat au fost selectate pe lista lungă a premiului New Voices 2014 al PEN International. În jur de 145 de organizaţii locale Pen Club din lume trimit anual propuneri pentru premiul New Voices, o distincţie rezervată autorilor din toată lumea care nu au publicat încă un volum propriu. Poemele Amaliei Cernat traduse de George Mihăiţă cu sprijinul Lidiei Vianu (prin Centrul pentru Traducerea si Interpretarea Textului Contemporan) au fost reţinute între primii 6 poeţi luaţi în considerare pentru evenimentul care va avea loc în toamna acestui an.

 

Potrivit comunicatului postat de PEN Internaţional, finaliştii de pe lista lungă a poeziei pentru New Voices în acest an sunt:

February/MBV/Genoa, and other poems’ by Silvia Urgas (Estonian PEN)

The Fabulous Five’ by Kasim Bazil (Central Asian PEN)

The Frogs’ Chorus’ by Marina Babanskaya (St Petersburg PEN)

Untitled Poems’ by Xenia Emelyanova (Russian PEN)

Vankila, and other poems’ by Amalia Cernat(Romanian PEN)

ioana vintilă si amalia cernatWe Shall Have Hearts, and other poems’ by Viktor Jovanoski (Macedonian PEN)

Juriul internaţional care a selectat lista de nominalizaţi a fost alcătuit din autori internaţionali cunoscuţi ca premianta Man Booker din 2006, Kiran Desai, unul dintre câştigătorii concursului Internaţional de Eseuri de la Weimar, Xi Chuan, bursierul Guggenheim, Alberto Manguel,  Câştigătorul Goncourt pentru primul roman în 2013, Alexandre Postel şi una dintre scriitoarele de pe lista Granta a celor mai buni autori britanici tineri din 2013, Kamila Shamsie.
Din partea PEN Romania, poemele Amaliei Cernat au fost selectate de juriul compus din scriitoarele Ioana Ieronim, Simona Popescu şi Magda Carneci. Este primul an în care România a participat la concursul New Voices. “Ne-am mobilizat si am trimis pentru prima data o concurenta la poezie, Amalia Cernat (18 ani), si un cocurent la proză, Radu Leca (30 de ani). Amalia Cernat a fost selecţionata între cei 6 nominalizaţi de pe lista de 6, dintre sute de candidati venind din toate colturile lumii, prin PEN-ruile naţionale – ceea ce e o victorie în sine” a transmis Magda Cârneci.

foto: tinerele poete Ioana Vintilă şi Amalia Cernat (dreapta) fotografiate de Rareş Ţugui în timpul unei lecturi la Festivalul Artmania din Sibiu.

Absolventă a Colegiului Naţional “Sf Sava”, Amalia Cernat a ales anul acesta să studieze medicina, Amalia Cernat, care locuieşte în Ciorogârla, judeţul Ilfov, a câştigat premiul II la concursul naţional Licart pentru poemul de mai jos.

:arcana X – fortunata
există în orice mulţime reală nevidă
o crăpătură
între uşa de la frigider şi restul lucrurilor
mai puţin importante/
în orice moment se poate ivi o ocazie. vine
se plimbă pe linia fină şi rece de transpiraţie
de sub sâni. pe tăişul din care pânzele
ies mai neclare decât în orice altă zi a săptămânii
te poţi trezi că-ţi pui piciorul sub limbă.
peste talpă urmele mării abia secate deşi se spune
că mersul pe nisip strică piciorulşipiciorul
nu are nimic de zis în legătură cu asta.el trebuie doar să distingă trotuarul
de baltă & when winter is coming
apa se trasformă în oţet. sirius îşi spală mâinile aşa că
atingerile dor / dincolo de fibrele de lemn tânăr
de sub pieile noastre
există o mulţime reală nevidă
un neanderthalian care ne escaladează urechile
câutând buricul pământului.