Tag: Poiana Brașov

http://www.poetic.ro/common-application-essay-examples/

A 14-a ediție a concursului național LicArt adresat liceenilor. Timp de 6 luni, cât durează diferitele etape ale concursului inițiat și coordonat de Radu Herjeu, 1142 de liceeni au înscris în concurs peste 4800 de creaţii. Finala a adus la Poiana Brașov mai bine de 40 de tineri selectați în urma jurizărilor la secțiunea de fotografie și la cea dedicată poeziei. Fiecare dintre cei 12 finaliști ai poeziei au primit câte două cuvinte împrumutate din legendele muncilor mitice ale lui Hercule și a trebuit să își coordoneze efortul cu doi tineri participanți la secțiunea de fotografiei pentru a prezenta în seara decernării premiilor scurte proiecte comune.

Timp de o săptămână, poeții finaliști au fost: Bogdan Constantin Enache (Pașcani), Cătălina Suditu (Iași), Claudia Văduvescu (București), Cosmina Ștefania Oniciuc (Suceava), Crina Cristache (Călărași), Costel Onofraș (Sibiu), Florina Huzoaica (Făget), Mihnea Bâlici (Piatra Neamț), Mircea-Andrei Florea (București), Raluca Ioana Rîmbu (Suceava), Ana-Maria Sîrbu (Buzău), Lavinia Loredana Nechifor (Suceava).

Premiile s-au aflat în seara de vineri, 14 august începând cu ora 21.00.

În ordinea decernării:

După o oră de prezentări ale proiectelor comune din tabăra finaliștilor, Radu Herjeu a deschis ceea ce numea “cea mai plăcută parte a săptămânii”.

Cătălina Suditu a scris textul, Răzvan-Teodor Opra și Andrei Arion au realizat imaginile pornind de la cuvintele toxic și regenerat. Ei au primit premiul pentru cel mai bun proiect comun din tabără.

Sorin Cuzeac și Ioana Huzum au primit premiile pentru cel mai bun portret și, respectiv, cea mai bună fotografie light painting realizate în timpul taberei finaliștilor.

Miruna Mironescu a primit premiul pentru cea mai bună fotografie de stradă.

Cosmina Ștefania Oniciuc a primit premiul pentru cea mai bună serie de poeme din concurs.

a girl wants to be a boy. far away Cosmina Ștefania Oniciuc Col. Naţ. Petru Rareș – Suceava
a girl and a boy. almost Cosmina Ștefania Oniciuc Col. Naţ. Petru Rareș – Suceava
a girl wants to be a boy. immediately Cosmina Ștefania Oniciuc Col. Naţ. Petru Rareș – Suceava

Ioana Sanda a primit premiul pentru cea mai bună serie de fotografii din concurs

Costel Onofraș a primit premiul 3 pentru poezie.

sights
dumnezeu e o roşcată. pe dianei patru ne amintim zilele
când mângâiam câinele mort, cum au intrat hoţii peste noi
vara trecută. amenda ta la ratb. mirosul portocalelor de crăciun

când vii aici, ai grijă. îţi vor arăta
încercările de a defini depresia: posterul cu maimuţe
semnele unui psihopat în autobuz & eforturile bătrânelor

(un plan concret şi foarte fix)

aşa cum visezi feţe învelite în staniol. la doişpe noaptea
mâinile întinse spun o poveste despre copii care se întind
pe podeaua din bucătărie. o femeie duce un copil într-un cărucior
pe plajă.

aici poţi găsi bilete de metrou din întâmplare
aici personajele noastre preferate se îneacă în cadă

 

Patricia Octavia Hilbert a primit premiul pentru fotografie diversă

Recolta

Mircea Andrei Florea primește premiul II pentru poezie.

Premiul pentru portret – Leonard Costin Fetic

Premiul I pentru Poezie a mers la Mihnea Bâlici. Pentru prima dată în cei 14 ani de concursuri LicArt podiumul de poezie este ocupat în exclusivitate de băieți.

Săvinești
singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
strivesc orizontul la stânga noastră cum o iei spre roznov
dincolo de lunca bistriței    cu turnurile gri de fabrici
furnale antice    clădiri șubrede    moaștele industriei
câteodată cred că acolo e fabricat răsăritul
prin tuburile alea cu epitelii cimentate de comuniști și italieni
din fumul ăla portocaliu ce acoperă ca un cumulonimbus cerul.singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
e de la sine înțeles că la ora aia specia umană e cea mai vulnerabilă
și că ne doboară orice boare de vânt    e când ne apucă greața că existăm
dumnezeule o să mă întreb de ce scriu poeme la plural    poate-s doar eu
dar doare până-n os când le văd cum
eclipsează stelele.
iar atmosfera de film vechi
cred c-o să mă omoare într-o zi.singurele lumini la 6 dimineața sunt cele din săvinești
și apele râului le reflectă și cerul nopții le reflectă
și ele se reflectă unele pe altele    morala kantiană dezmembrată într-o dimineață
pregătiți steagurile și nevestele    ce numesc eu libertate uite-o
m-am limpezit    sunt viu    la 6 dimineața mut și munții cu credința mea
credeam că n-o să vină ziua asta
când pot să strig și eu că nu exist.singurele lumini

Premiul I la secțiunea fotografie merge la Andrei Arion

Aşteptând

foto: licart

și lectura de încheiere a festivității de premiere cu texte scrise în atelierul LicArt 2015

Cronica de după atelierul poetic Licart 2014 – “Vreau senzații tari” – de Alexandra Turcu

Alexandra Turcu din Bistrița a văzut astfel finala poeziei din atelierul Licart 2014.

foto Cristian Munteanu

foto Cristian Munteanu

 

nu am scris imediat după ce am ajuns acasă. am așteptat să se depună lucrurile în capul meu  așa cum se depune calcarul pe țevile vechi. să văd cu ce am mai rămas. dacă a fost tabăra licart a life changing experience. sau mai degrabă a perspective changing experience. am făcut o listă before&after. ca pozele pe care și le fac oamenii când se tund sau slăbesc. spre deosebire de majoritatea acelor oameni, rezultatul a fost în favoarea mea.

 

before

a)      oamenii

primesc mail de la radu herjeu. sunt finalistă. ieeeeei! intru pe site. vreau să văd cu cine mai merg în tabără. un singur nume cunoscut: anastasia. numai fete. foarte multe de la suceava. câteva de la bucurești, iași, târgoviște, călărași. între timp, apare și un băiat. cine naiba-s oamenii ăștia? oare ce poezie citesc? ce muzică ascultă? dacă nu o să-mi placă de ei?

 

b)      poezia

* sunt convinsă că știu cum trebuie să se scrie poezie. am rețeta succesului. nu prea știu cum să o folosesc, dar o am. mai exersez câțiva ani, debutez și devin faimoasă. există doar un tip de poezie. poezia cotidianului. restul e iluzie.

 

* timp de un an, am mers aproape în fiecare săptămână la ateliere de creative writing. știu cum merge treaba. asculți de regulile care ți se impun și scrii la comandă. în fața noastră, de fiecare dată, câte un om în toată firea. un poet de toată firea. dan coman, radu vancu, marin mălaicu-hondrari, claudiu komartin, ana dragu, john partene. nici nu mă gândesc că aș putea și eu organiza un astfel de atelier.

 

* nu prea contează cum îmi citesc poemele. puține reguli autoimpuse. mă așez (musai să mă așez, nu citesc în picioare). îmi îngrop capul în foaie. încep. citesc cum îmi vine. încerc să nu mă grăbesc, totuși. îmi place să citesc. fac pauze la nimereală.

 

* gata poemul. la naiba, ce titlu să-i dau? nu știu să pun titluri. nu știu să pun titluri. nuștiusăpuntitluri. cer ajutorul poeților mei preferați. vii sau morți. folosesc versuri din ei ca titluri. soluție temporară, sper.

 

* să traduc?! eu?! să treacă un an de facultate. învăț mai bine engleza. oricum, cred că-i plictisitor să traduci.

 

after

foto Cristian Munteanu

foto Cristian Munteanu

a)        oamenii

* dor. dor. dor. ce mai faceți? cătălina, mai trăiești? nu te-a luat dumnezeu? bogdan, ce obsesii mai ai? maria, ce mai cânți? claudia, ce bancuri mai știi? răzvan, s-a terminat cu delta? mara, mai sunt ciocârlanii prin poemul tău?

 

* avem un plan. anul ăsta, 80% din subnord se mută la cluj. la anul, ioana și ceilalți 20% din subnord. peste doi ani, raluca. ne adunăm toți. îi dăm de jos pe văsieș, baghiu, popa, manasia. preluăm controlul.

 

b)                    poezia

* există mai multe tipuri de poezie. toate-s valabile. poți scrie și poezie cu rimă, cum face crina. poți scrie și poezie-teatru, ca ioana. poți surprinde și altceva decât cotidianul. poți scrie despre facerea lumii. vreau să încerc stiluri noi. vreau senzații tari. ce-ar fi să încep să scriu despre supereroi? pe care să-l aleg?

 

* dar pot și eu să țin un atelier de creative writing. mă pregătesc. experimentez. aplic ce am învățat. subiectul: verișoara mea de 4 ani. anda, aleargă de la poartă până la mine și, când ajungi aici, zi-mi primul lucru care-ți trece prin minte. părul meu zboară când eu fug, ai văzut?

 

* cititul propriilor poeme e aproape la fel de important ca scrisul lor.  a citi e la fel cu a  vorbi. citești pentru cineva, nu pentru tine. pentru cea mai îndepărtată persoană din sală. ești atent la fiecare cuvânt. faci pauze unde simți că cere poemul, nu aștepți până ți se termină aerul. e simplu, de fapt. de-abia aștept să mai exersez.

 

* am învățat partea teoretică despre cum se pune titlu poemelor. încep să pun în practică. îmi iau fiecare text și îi schimb titlul. de câte 2-3 ori. tot nu-s mulțumită. dar nu mă las.

 

* vreau să traduc, vreau să traduc! vreau să învăț să traduc. nu e plictisitor. poate fi mai fain chiar decât a scrie un poem. am început la unul dintre ateliere, cu carol ann duffy și inelul ei de ceapă. o să continui.

Continuare

Atelier poetic Licart 2014 – “intrarea mea în poeto-sferă” – prima cronică de participant

foto: Ionuț Rusu

foto:Ionuț Rusu

foto: Cristian Munteanu

foto: Cristian Munteanu

​Participând în tabăra LicArt a acestui an, am reuşit să-mi schimb total percepţia asupra poeziei contemporane şi să descopăr de ce majoritatea populaţiei o consideră ca fiind „moartă”. Mă amuz copios gândindu-mă că urmăream acelaşi fir de gândire întocmai ca cei care nu-l ştiu decât pe Cărtărescu şi-i consideră pe restul ca fiind nişte „rebuturi”, nicidecum poeţi. (exagerez)
​Poezia contemporană e copilul care stă singur în ultima bancă şi nu se bagă în seamă cu nimeni din întreaga clasă. Majoritatea încearcă să-l abordeze şi să poarte o conversaţie cu el, dar acesta nu reuşeşte decât să-i sperie şi să-i indepărteze din ce în ce mai mult. De ce? Poezia e prea underground pentru majoritatea oamenilor. După ce ţi-au fost îndesate pe gât motivul lunii şi cel al naturii în şcoală, e destul de greu să „înţelegi”, de exemplu, câinele îngheţat al lui Teodor Dună. Continuare

Atelier poetic 03 Licart Raluca Ioana Rîmbu

A treia întâlnire din atelierul poetic, Demersuri imitative – rime, metri, eufonii – a reținut-o Raluca Ioana Rîmbu:

Schimbăm locaţia din nou. Al treilea atelier de poezie din cadrul Festivalului Licart 2014 îi surprinde pe cei 14 poeţi pe terasă hotelului, unde se chinuie să facă loc tuturor la umbră. Îşi găseşte fiecare câte un scaun, cu puţin noroc, nu foarte ud şi trec la treaba.
imageDiscuţia începe de la demersurile imitative ca tehnică de scris folosită încă din Grecia Antică, ajunsă până în Franţa. Aşa, dragii moşului, am ajuns la versul feminin, versul masculin, neavând vreo conotaţie sexuală.
După stabilirea eficienţei în actul creator a acestei tehnici, fiecare dintre cei 14 poeţi îşi citeşte cele din 14 poeme, primite ca temă cu o zi înainte. S-au luat în calcul toate aspectele atât pozitive, cât şi cele negative, susţinute de sfaturi şi explicaţii din partea lui Răzvan, pe baza un text suport ,,Pasărea tăiată” de Elena Mălăncioiu.
În a două parte a atelierului li s-a propus un exerciţiu de creaţie. Fiecare trebuie să găsească un banc şi să-l încorporeze într-un poem, fără nici o alte regulă impusă.
,,Cine-mi spune şi mie un banc?”
Normal că exerciţiul a început cu o serie de bancuri, râsete, iar de cele 20 de minute alocate la început scrierii poemului nu a mai ţinut nimeni cont, iar sărmanii poeţi se aflau într-o până de glume.
,,Tată, ai timp să-mi spui nişte bancuri?
Două clătite se plimbu prin deşert. La un moment dat una se împiedică şi îi sare gemul”
Până la urmă au fost fugăriţi de pe terasă lor, care nu mai era a lor, ci a muncitorilor înfometaţi.
Acum, rămâne să aflăm de la Alexandra de ce nu-şi pot păstra clătitele gemul.
Toată treaba, privită din perspectiva mea, este un exerciţiu chiar interesant, care te provoacă la scris printr-o metodă neconvenţională.