Arhive etichete: Anastasia Gavrilovici

Cât de discretă poate să fie poezia: Laurențiu Ion (Subcapitol) despre proiecțiile cu poeme

Când e vorba despre poezie în cluburi, imaginea care se formează automat este aceea a unui public mai mult sau mai puțin agresat de chinurile lirice ale unei persoane aplecate peste un microfon. Dar se poate și altfel. La începutul lunii aprilie, revista online de poezie și fotografie Subcapitol, și-a scos textele în Club Control. Evenimsubentul “Poezie pentru pământenis-a trecut în cele două zile de proiecții de poezie de la eșec la succes. La începutul primei seri părea că fragmentele de poeme se vor pierde printre ornamentele peretelui din club. Până la urmă, organizatorii s-au adaptat din mers și poemele și-au făcut loc între jocurile de lumini din club. L-am invitat pe Laurențiu Ion, fondatorul Subcapitol.ro, să explice pentru poetic.ro cum a formulat evenimentul care a găsit un loc natural pentru poezie între discursurile gălăgioase. Fragmentele prezentate au aparținut autorilor Adelina Pascale, Alex Văsieş, Alexandra Negru, Anastasia Gavrilovici, Dósa Andrei, Claudiu Komartin, Cosmin Perța, Cosmina Ștefania Oniciuc, Costel Onofraş, Cristina Alexandrescu, Dan Dediu, Dmitri Miticov, Ecaterina Bargan, Horia Șerban, Ilinca Mare, Laurențiu Ion, Ligia Pârvulescu, Marius Aldea, Marius Surleac, Mădălina Nica, Radu Nițescu, Valeriu A. Cuc, Valeriu Andrișcă, Victor Țvetov și Vlad Viski.

(foto: Manuela Dospina)

Care a fost intenţia şi cât a ieşit din ea?

sub1Nu știu exact cât de bine s-a înțeles conceptul expoziției noastre — mai ales că, în prima seară, au existat câteva probleme tehnice (unele versuri nu se vedeau, numele autorului era proiectat prea jos etc.) — dar intenția noastră a fost clară: să expunem versurile unor autori tineri într-un spațiu mainstream, unde oamenii vin de regulă să bea o bere și să asculte muzică, nicidecum să citească poezii. Mă refer aici la oamenii care nu au nicio legătură cu lumea literară, care nu au auzit de Radu Nițescu sau Andrei Dósa și care, în general, nu citesc poezie contemporană. Cineva mi-a spus că versurile expuse în Control seamănă cu niște statusuri de pe Facebook; se referea, desigur, la statusurile mișto, scrise inteligent. Nu întâmplător am ales să le proiectăm pe un singur perete. Cumva, „cool poetry for a lost generation.” Și cred ne-am atins scopul: au venit mulți oameni, mai ales în prima seară, s-a vorbit despre eveniment (de rău sau de bine) și, foarte important, au venit oameni care nu au nicio legătură cu lumea literară. Și asta nu a fost decât un „teasing”. Citește în continuare Cât de discretă poate să fie poezia: Laurențiu Ion (Subcapitol) despre proiecțiile cu poeme

Atelier poetic 01 Licart 2014 – Anastasia Gavrilovici

Anastasia Gavrilovici a scris despre întâlnirea care a deschis Atelierul poetic din cadrul finalei Licart:

„Când ne așezăm în cerc, cu pix și foaie în dinți, părem un mic trib care se pregătește să examineze prada. Iar prada noastră, în decursul celor opt întâlniri de la Licart, este poezia. Ce se întâmplă aici îmi aduce aminte de ceva ce făceam în copilărie: în momentul în care îmi pierdeam siguranța sau interesul față de o jucărie dragă, curiozitatea sau mai degrabă neîncrederea și dorința de a ajunge la esență, la locul de unde se declanșează orice mișcare mă făceau să tai și să scormonesc burtica de pluș, să scot (ne)răbdătoare câlții până când dădeam de mecanismul ingenios și misterios de la care pornea totul. Sau, mai pe scurt, pentru nevoia de a știi adevărul și de a-mi explica modul în care funcționează, ce anume din ceea ce se petrece la nivel tehnic în casetuța cu baterii și circuite complicate are și un efect concret la suprafață. Ceva similar am făcut la primul atelier din cadrul întâlnirilor din Poiana Brașov când Răzvan Țupa ne-a propus, printre alte lucruri interesante, să mergem backwards în poezie, pentru a descoperi ce se întâmplă în propriul discurs, ce anume ne activează resorturile interioare și cum se construiește textul până ajunge în formula finală, cea care ajunge la cititor.
Adaptate, sarcinile de lucru au sunat cam așa:
1. Taie-ți centura de siguranță și spune cine ești.
2. Nu gândi, doar scrie.
3. Scrie cel mai prost poem pe care ți-l poți închipui.
Primul exercițiu de scriere s-a dezvoltat în jurul autenticității. Pornind de la ideea că, așa cum spunea Wilde, toată poezia proastă este sinceră, am încercat, printr-un dicteu automat care a durat trei minute, să dăm frâu liber la tot ce ne trece prin cap, în ideea că atunci când scriem fără oprire și fără să acordăm atenție, unele lucruri formulate astfel pot exprima, în mod inconștient, ceva mult mai adevărat sau reprezentativ despre noi în comparație cu un text pe care îl gândim și din care scoatem balastul, pe care îl cosmetizăm până ajungem la varianta comprimată, dar densă și până la impresia de limpezime a discursului. Întrebarea este dacă în aceste poeme mai suntem sinceri cu noi înșine sau dacă adevărul de pierde odată cu dirijarea emoțiilor și controlul asupra limbajului.
A doua parte a atelierului s-a centrat pe identificarea unor elemente care pot altera discursul poetic și care periclitează calitatea imaginilor construite. Utilizându-le, am scris fiecare dintre noi cel mai prost poem de care suntem în stare și asfel, ne-am stabilit niște criterii personale în funcție de care apreciem valoarea unui text.
Contrapunctul acestui demers a fost să vorbim despre un poem care ne-a marcat și care a avut un rol hotărâtor în individualizarea propriului mod de a scrie. De la Eminescu și Bacovia la Teodor Dună, de la Mariana Marin și Virgil Mazilescu la Elena Vlădăreanu, dar neuitând de Bukowski și Jerome Rothemberg, turul de forță al poemelor formatoare ne-a apropiat cu încă puțin pe unii de alții și pe toți de poezie.”

Finala Licart 2014 vine din nou cu atelier de poezie

Este al treilea an în care Licart, evenimentul pe care Radu Herjeu si echipa sa îl dedică liceenilor din toată țara, își duce finaliștii la Poiana Brașov. Între 5 și 11 august, primii clasați din competițiile rezervate fotografiei și literaturii se adună la Brașov pentru ateliere specializate.

Fotografie şi poezie
Anul trecut, participanții de la poezie au avut ocazia să lucreze cu finaliștii secțiunilor Licart dedicate fotografiei, iar rezultatele au fost surprinzătoare.
image9679278230_921c6b186e_hTeodora Andrișan a lucrat cu poemul Călăuză al Andreei Udrea (Col.Naţional B.P.Hasdeu din Buzău)  fotografiat din antologia Licart: „când din toate mizeriile/ construiai un perete cămăşii tale de noapte/ şi te zvârcoleai pe-o parte şi pe alta/ din lipsă de colţuri// când dormeai pe zori de ziuă/ sfidându-ţi patul obosit de insomniile tale voite// când te rătăceai în zi/ când te rătăceai în noapte// când îţi ocoleai privirile/ nevinovate pentru ieşirile în exterior// când nu-ţi iertai corpul/ pentru că durea// când spre sfârşit oboseai/ şi te aruncai în construcţii scremute de banal/ între degetele arătătoare şi mijlocii// când nu aveai titlu/ şi ţi se spunea conţinut//”. Citește în continuare Finala Licart 2014 vine din nou cu atelier de poezie

Emilian Galaicu-Păun la “Salonului de literatură Zero+” din Iaşi

Muzeul Literaturii Române Iaşi, revistele „Zona Literară” „ALECART” şi „Timpul” organizează joi, 30 ianuarie 2013, începând cu ora 18.00, la Teatrul Fix, din Str. Cuza Vodă, nr. 10, (vis a vis de Poșta Mare) o seară de proză și poezie, în cadrul “Salonului de literatură Zero+”  ediţia a XXXVII-a. Invitatul ediției este poetul și prozatorul Emilian Galaicu-Păun. Acesta își va lansa la Iași romanul ”Țesut viu. 10 x 10” publicat la Editura CARTIER din Chișinău. Despre invitat și romanul său va vorbi poetul Emil Brumaru. Cu acest prilej va fi lansat  și volumul ”Antologic” semnat de Eugen Cioclea, despre care va vorbi criticul Șerban Axinte. La atelierul poetic vor citi poezie Manon Pițu, Anastasia Gavrilovici și Cristina Alexandrescu. Evenimentul va fi moderat de Mirel CANĂ și Paul GORBAN.

  Citește în continuare Emilian Galaicu-Păun la “Salonului de literatură Zero+” din Iaşi