Cel care a tras miercuri asupra prim-ministrului slovac cinci focuri de armă era poet. Asta spun multe titluri de presă a doua zi după atentatul la adresa lui Robert Fico. Nu faptul că Juraj Cintula , persoana arestată era fost agent de pază, nici cel că fondase o mișcare politică nu a făcut pe nimeni să tresară… dar faptul că scria poezii i-a mișcat pe mulți.

Ce știm despre asasinarea politicienilor în Estul Europei ne arată că, spre deosebire de Vest, mai rar este vorba despre asasini de capul lor. Slovacia este un stat mai tânăr, dar are experiența ei în materie de lideri care au sfârșit prost (mai ales în perioada Celui De-al Doilea Război Mondial când statul era tânăr și aliniat la politica nazistă). Cum era și cazul României, de altfel, unde știm cum au încheiat povestea conducătorii locali. De altfel cu un asasinat a început și povestea funcției de Prim Ministru în România, primul fiind Barbu Catargiu, ucis chiar în dealul Patriarhiei în 1862. Autorul? Primele servicii secrete românești au reușit să nu aibă un răspuns oficial nici după un secol și jumătate. În momentul asasinatului românesc, Poliția secretă era un departament în Departamentul Treburilor din Năuntru din 1841.

Cetățeanul arestat în Slovacia pentru atentatul din mai 2024 are în spate diferite aventuri. Fie ele în pază și protecție, ori în activism politic, asocieri cu organizații susținute de Rusia și așa mai departe. Cum e greu să nu aibă jumătate dintre est-europenii trecuți de 71 de ani. Dar faptul că a semnat poezii pare că e compromiterea finală pentru Juraj Cintula. Poemele i le găsești traduse, automat, e adevărat dar… când ai citit ultima dată poezie slovacă? E, nici acum nu poți să spui asta… În principiu, un atentat e cel mai bun lucru la care poate spera o politică extremistă așa că nu rămâne prea multă literatură care să țină partea oricui e implicat. Și când pune omul mâna pe pistol (deținut legal, că așa sunt ”scriitorii”) să mă iertați dar nu e de la poezie.

Dar nu o să te las așa cu un om care a dat două romane și trei volume de poezie (unii zic cu note accentuat anti roma) s-a prefăcut cu Uniunea Scriitorilor de la ei că sprijină niște valori, ceea ce nu sună foarte diferit de ce știm din România. Estul este est peste tot probabil. După cum vin ordinele.

Dar, ca să nu rămână lucrurile așa, uite un fragment dintr-o poetă de-adevăratelea contemporană din Slovacia:

Am distrus aproape tot.
Am mutat, am deviat, am rupt, am măcinat,
am astupat cu gunoi, am pătat
și-acum băgăm umplutură,
țăndări cât mai repede
turnăm beton.

(Mária Ferenčuhová, din Specii amenințate)