14. Fassanenstrasse, 23 – Aici se afla Literaturhaus, unde director este scriitorul Ernst Wichner, nascut in Banat. Casa literaturii a fost si scena unui volum de Nora Iuga. „Mă plimb cu Catrinel pe Fasanenstraße, de la Literaturhaus în direcţia opusă Ku’dammului. Case frumoase, liniştite, case în care pînă şi durerea se petrece în surdină. Ne aşezăm la o măsuţă în faţa unei cafenele care începe să se individualizeze doar prin prezenţa noastră. Catrinel e frumoasă în această dimineaţă de sfîrşit de iulie. Poartă o rochie dintr-o stofă plină, moale, de culoarea pămîntului. Are un fel de a întoarce lucrurile pe latura lor comică. E reconfortantă. Vorbim despre România. Scoate dintr-un buzunar un politician mic, din celălalt alt politician mic, din poşetă altul – şi toţi sînt atît de caraghioşi, de importanţi în pantalonaşii lor scurţi… rîdem şi rîdem. Plătim. Simţim pielea caldă a străzilor, ne cheamă să intrăm în intimitatea lor. Mergem şi mergem. Vile cochete, grădini. Şi Catrinel vrea neapărat pe Güntzelstraße. Întrebăm vreo trei trecători. Unul ne spune la dreapta, unul la stînga şi unul gerade aus. Catrinel vrea neapărat pe Güntzelstraße. Ajungem în sfîrşit. O stradă ca oricare alta. În colţ o cafenea. Catrinel se opreşte o clipă. Pe fruntea ei trece un norişor alb, aproape ştrengăresc. O întreb, mergem mai departe? Nu.” Nora Iuga, “Fassanenstrasse, 23: O vară la Berlin”2001

Adresa Fasanenstraße 23

13. Poarta Brandemburg, Prin poarta a fugit Petru Dumitriu din lumea comunista in 1960, un an mai tarziu se ridica Zidul (Petru Dumitriu debutase in 1943 cu povestirea Nocturna la Munchen în „Revista Fundaţiilor Regale”).

12. Grunewald „Fusesem singura ființă în tovărășia căruia se arătase sir Aubrey în lume la lumină; la taverna olandeză, la terasa de la Grunewald trebuia să fi trecut ca nedespărțiți, încât nimeni n-ar fi voit să creadă că despre tânărul cu care păream atât de legat, tocmai eu, sărăcuț de mine, eram ăl care știa mai puțin — mai puțin chiar decât nimic.” Remember (1913) Mateiu Caragiale

Ion Luca Caragiale „Caragiale fumase în ultima după-amiază a vieții sale optzeci de țigări. A murit, foarte probabil, în unul din groaznicele accese de tuse tabagică, care, în fiecare noapte, răsunau până departe de camera lui de culcare. S-a întâmplat aceasta în noaptea de 21 spre 22 iunie 1912, în Berlin-Schöneberg, Innsbruckerstrasse, nr. 1.” Paul Zarifopol, Caragiale pe scurt

„S-a întrebat adesea lumea noastră de ce se așezase Caragiale în Berlin? Din trebuință de ordine și de confort, pot spune eu, după câte am auzlt de la dânsul. Confortul era deplin, și, pe atunci, mai ieftin mult decât în orice alt oraș mare european, inclusiv Bucureștiul. Iar ordinea îl încânta pe Caragiale, pur și simplu. În adevăr, gospodăria prusiană, publică și particulară, trebuia să fie ca un delicios răsfăț omului care îmbătrânise în o țară ce, în acest punct, contrasta eclatant cu Prusia.” Paul Zarifopol, Caragiale pe scurt