Primii au fost luaţi şi băgaţi în garniturile morţii în 1941. Apoi, dacă o iei la pas, numeri dalele de fier şi ajungi la martie 1945. Se micşorează şi numărul. Dar, ce înseamnă numărul? Unul a spus odinioară că un million înseamnă statistică. Cu vreo 70 de ani înainte ca primul tren să plece spre lagărele de concentrare, luai trenul din acea gara. Mergeai la Postdam, fără bilet. La mai bine de 60 de ani de la sfîrşitul unui război, am ajuns în acea gară. Nici anii deja nu mai sînt ţinuţi cu stricteţe. Ne preocupă imediatul atît de tare încît nu mai sîntem atenti la o bagatelă, ia acolo, vreo 5 sau 10 ani în care se pot întîmpla atîtea grozăvii. Ştiut-ai tu, Mihai, din ce gară o să iei trenul? Te-ai gîndit vreodată la ce grozăvii o sa vina dupa tine? La cine şi cum şi dacă o sa îşi mai aducă aminte? Ei îşi aduc aminte, nu vor să uite trecutul, e al lor, cu bune şi rele. Dar pentru asta trebuie antrenament. Să ştii să îţi recuperezi memoria recentă. Noi ăştia însă nu prea băgăm de seamă. Calcăm pe stradă şi doar o privire atentă, o aplecare spre trecut îţi spune că în locul acelei pietre cubice se află o plăcuţă de metal cu un nume. Un nume care la un apel, între 1941 şi 1945, a răspuns prezent. Şi dus a fost. Tot fără bilet, Mihai. Erau buzele roşii lîngă tine, nu bănuiai că peste 70 de ani, din aceeaşi gară, buze vinete de frig, tremurînde era să spun, dar am uitat că e licenţa ta poetică, vor merge mai departe de Postdam. Spre Auschwitz. Unii poate cu versurile tale în minte Continuă lectura Traseul berlinez al literaturii romane- Dragos Ghitulete: Din Berlin la Poarta Bradenburg
Arhive etichete: berlin
Traseul berlinez al literaturii romane- Adina Rosetti: Traseu berlinez sentimental
Pentru că întotdeauna îmi rămîn în memorie mai mult oamenii decît locurile, pentru că prefer să fotografiez portrete, şi nu mă pricep deloc la peisaje, pentru că-mi place să mă abat de la traseu, să hoinăresc aiurea pînă mă rătăcesc şi să mă întorc cu buzunarele pline cu mici amănunte de care să mă bucur în secret:
Aş putea să povestesc despre poarta Brandenburg, pe unde a fugit Petru Dumitriu din lumea comunistă, în 1960, dar mai bine aş povesti cum ne-am hlizit noi cu Mitoş (Micleuşanu) din zori şi pînă-n seară, de răsunau străzile berlineze (şi cafeneaua, şi metroul şi altele), despre bancurile inventate de el într-un restaurant care mai mult ca sigur avea la intrare un dispozitiv secret de măsurare a greutăţii clienţilor, ca să fie prinşi în caz că au sustras scobitorile sau pliculeţele de muştar, chestie care, să recunoaştem, se mai întîmplă… Continuă lectura Traseul berlinez al literaturii romane- Adina Rosetti: Traseu berlinez sentimental
Traseul berlinez al literaturii romane- 16. Zidul Berlinului
16. Deutchland Halle, Zidul Berlinului Concertul pe care Led Zeppelin l-a sustinut pe 12 martie 1973 este pomenit de Petru Popescu in „Supleantul”. Scriitorul povesteste cum alaturi de alti tineri s-a dus la zidul Berlinului pentru a asculta concertul care avea loc in Vest. De fapt aici si incepe cartea autobiografica, scriitorul facand cunostinta cu Zoe Ceausescu in avionul in care se intorea din Germania. Atentia fiindu-i atrasa chiar de faptul ca fiica lui Ceausescu avea un disc al trupei care concertase.
In realitate insa, Deutschland Halle se afla foarte departe de zidul Berlinului, in vestul extrem al orasului.
„Trei ceasuri mai târziu, ne-am dus împreună la concert. „La concert” era o stradă chiar lângă zid, cu clădirile bombardate în ’45. Încă pline de moloz şi cu ferestrele astupate cu cărămizi.
„La concert” soseau îmbulzindu-se prin ganguri bombardate băieţii şi fetele din Berlinul de Est, îmbrăcaţi în jeans şi pulovere şi cărând pături şi pungi cu bere şi cârnaţi. Au întins păturile pe moloz, ştiau locul, se vedea, s-au aşezat, au aprins ţigări, au desfăcut berea. Dincoace de zid, îl savurau pe Robert Plant, tolăniţi pe moloz. S-a făcut atâta lumină dincolo de zid, încât s-au aprins burţile norilor. Purpurii, incandescente de la lămpi. Băieţii şi fetele din Est veniseră cu oglinjoare montate pe stinghii; ridicate vertical la un anumit unghi, puteai să zăreşti în ele formaţia, dincolo de zid. Cânta Robert Plant: Continuă lectura Traseul berlinez al literaturii romane- 16. Zidul Berlinului
Traseul berlinez al literaturii romane- 15. Kurfürstendamm
15. Kurfürstendamm este unul dintre cele mai cunoscute bulevarde din Berlin. Artera isi ia numele de la fostii conducatori, printi electori.
„Am mers tăcuți pe marginea pădurii, eu posomorât, cătând a arăta cât mai puțin plictisit, el, cu surâsul pe buze, privindu-și în zare pietrele albastre, de cari se legau poate amintiri tainice și cărora le hărăzea parcă, cu patimă și dor, gândirea lui cea din urmă — am mers tăcuți până ce, ajungând la podul de peste canal, unde începe calea Electorilor, el s-a oprit, desfăcându-se de mine.” Remember (1913) Mateiu Caragiale
„Pe Ku’dam, în dreptul cafenelei Kempinski. Cineva vorbeşte în spatele meu. Mă opresc. O fată tânără cu o figură uşor asiatică, frumoasă ca o indoneziană. Aşa trebuie că sunt dansatoarele din Bali.
Îmi propune să-mi facă o tunsoare şic pe gratis, pentru model. Rămân consternată. Ce-o fi însemnând asta. Refuz, dar mă simt bine.” Nora Ioga, “Berlinul meu e un monolog” 2010