corpuri româneşti 2.1

La capătul primului deceniu din secolul XXI, poezia românească dă semnele încheierii unei etape. Resorturile editoriale par destul de bine reglate încât să injecteze în paralel producţii poetice care dau impresia unei bogăţii de direcţii pe cât de viguroasă pe atât de clar definite. În sfârşit, putem vorbi despre conturarea unui peisaj complex al poeziei româneşti de azi, departe de definirile unilaterale pe care le-a cunoscut acest domeniu în ultimele 3-4 decenii. Este pentru prima dată când recuperarea autorilor trecuţi în umbră de judecata reducţionistă obsedată de topuri, pe care cu greu am depăşit-o, şi reeditările ca şi traducerile s-au îmbinat pentru defini un an poetic intens. O parte dintre textele citate de mai jos au fost prezentate la Atelierelationale, fie la Dalles ori la Diverta.

Departe de a avea pretenţia unui studiu exhaustiv, materialul de faţă reproduce părerea subiectivă a unei lecturi relaţionale, căreia, cu siguranţă că i-au scăpat multe, dar, publicând acest text, este oferită şi ocazia îndreptărilor pe are le veţi simţi necesare.

Repere

Una dintre cele mai căutate cărţi de poezie în acest an a fost „Moarte de om” de Ion Zubaşcu. Autorul „Omului disponibil” a reluat poezia directă, pe viaţă şi pe moarte oferind o perspectivă cuprinzătoare asupra instrumentelor poetice aruncate în joc în momentele limită ale existenţei. Citește în continuare Poezie si definire. Anul poeziei 2010 →