Republica Cehă a fost invitatul de onoare al ediției din acest an a Târgului de Carte Bookfest. Nu s-a întâmplat prea des ca invitatul de onoare al unei manifestări de acest fel să aducă în fața publicului românesc o serie de evenimente atât de bine pusă la punct. Un grup de scriitori care și-au susținut reciproc evenimentele din cadrul târgului și din perioada în care au fost în România au adus la București aerul Republicii Literaturii. În ceea ce privește poezia, evenimentul a fost marcat de mai multe discuții cu autori invitați dar și de lansarea unei antologii. Despre premierele asigurate de volumul de la editura Tracus Arte vom mai vorbi curând, această primă postare fiind rezervată primului dintre cei doi poeți pe care organizatorii evenimentului i-au recomandat pentru interviuri exclusive pe poetic.ro. La finalul acestei postări veți găsi și două variante ale unui poem semnat de Katerina Rudcenkova. Mai întâi este vorba despre varianta unei traducătoare profesioniste, apoi, încercarea unui poet român de a identifica instrumentele și mizele poetei născute la Praga.

Kateřina Rudčenková(n.1976) este poetă apreciată la nivel internațional, prozatoare, dramaturg. A absolvit Conservatorul „Jaroslav Ježek” și Universitatea Cehă de Agricultură, lucrând în acest moment ca editor. Așa cum a reieșit și din dezbaterea de la Bookfest, stilul ei literar se bazează foarte mult pe elemente tradiționale ale romantismului și ale existențialismului. Printre cele mai importante lucrări ale sale numărându-se titluri precum: „Ludwig”(1999), „Nu e nevoie să mă vizitați”(2001), ”Cenușă și desfătare”(2004), „Mersul pe dune”(2013), colecția de proze „Nopți nopți”(2004) sau drama „Niekur”(2007).

Când domnul Dan Mircea Duță m-a invitat la discuția de la Bookfest pentru discuția cu poeta cehă Katerina Rudcenkova am scris foarte repede prietenilor mei care scriu poezie în Cehia ca să aflu cum funcționează celebritatea textelor acestei scriitoare. Am schimbat cu ei câteva idei despre rolul pe care îl au construcțiile artificiale în poezia de azi dar, fie că interlocutorul meu aprecia sau nu aceste dispozitive poetice, fiecare discuție se încheia cu formula „oricum, este una dintre cele mai cunoscute poete, așa că, probabil, de aici se poate vorbi despre importanță”. De fapt discuția pe care o am în minte pentru târgul de carte o să fie în sensul invers față de ce spun mai sus: care sunt mizele pe care Rudcenkova le percepe în poezia pe care o citește. Și asta pentru că pregătind ediția de anul acesta a Zilelor de Poezie „Constantin Virgil Bănescu” de la Târgoviște, unde poeticile celor mai tineri autori par să prindă consistență de la an la an, am descoperit între destinatarii mesajelor trimise în 2010 și adresa Katerinei Rudcenkova. E o întâmplare, dar acest gen de întâmplări, care pot să leage Marea Caraibilor și lacul Balaton în cehă sau un mic festival de poezie din Târgoviște de invitații speciali de la Bookfest, sunt lucruri pe care poezia le face depășind barierele lingvistice. Părăsind poezia pentru teatru sau fotografie și revenind periodic la versuri, Katerina pare să vină cu experiența paradoxului pe care lirica îl reprezintă în fața genurilor expresive stabilite azi ceva mai solid din punct de vedere instituțional. (r.ț.)

– Care sunt diferențele dintre cititorii de poezie, cei de proză şi spectatorii de teatru din punctul dumneavoastră de vedere, ca autoare ce abordează toate aceste genuri?