Republica Cehă a fost invitatul de onoare al ediției din acest an a Târgului de Carte Bookfest. Nu s-a întâmplat prea des ca invitatul de onoare al unei manifestări de acest fel să aducă în fața publicului românesc o serie de evenimente atât de bine pusă la punct. Un grup de scriitori care și-au susținut reciproc evenimentele din cadrul târgului și din perioada în care au fost în România au adus la București aerul Republicii Literaturii. În ceea ce privește poezia, evenimentul a fost marcat de mai multe discuții cu autori invitați dar și de lansarea unei antologii. Despre premierele asigurate de volumul de la editura Tracus Arte vom mai vorbi curând, această primă postare fiind rezervată primului dintre cei doi poeți pe care organizatorii evenimentului i-au recomandat pentru interviuri exclusive pe poetic.ro. La finalul acestei postări veți găsi și două variante ale unui poem semnat de Katerina Rudcenkova. Mai întâi este vorba despre varianta unei traducătoare profesioniste, apoi, încercarea unui poet român de a identifica instrumentele și mizele poetei născute la Praga.
Kateřina Rudčenková(n.1976) este poetă apreciată la nivel internațional, prozatoare, dramaturg. A absolvit Conservatorul „Jaroslav Ježek” și Universitatea Cehă de Agricultură, lucrând în acest moment ca editor. Așa cum a reieșit și din dezbaterea de la Bookfest, stilul ei literar se bazează foarte mult pe elemente tradiționale ale romantismului și ale existențialismului. Printre cele mai importante lucrări ale sale numărându-se titluri precum: „Ludwig”(1999), „Nu e nevoie să mă vizitați”(2001), ”Cenușă și desfătare”(2004), „Mersul pe dune”(2013), colecția de proze „Nopți nopți”(2004) sau drama „Niekur”(2007).
Când domnul Dan Mircea Duță m-a invitat la discuția de la Bookfest pentru discuția cu poeta cehă Katerina Rudcenkova am scris foarte repede prietenilor mei care scriu poezie în Cehia ca să aflu cum funcționează celebritatea textelor acestei scriitoare. Am schimbat cu ei câteva idei despre rolul pe care îl au construcțiile artificiale în poezia de azi dar, fie că interlocutorul meu aprecia sau nu aceste dispozitive poetice, fiecare discuție se încheia cu formula „oricum, este una dintre cele mai cunoscute poete, așa că, probabil, de aici se poate vorbi despre importanță”. De fapt discuția pe care o am în minte pentru târgul de carte o să fie în sensul invers față de ce spun mai sus: care sunt mizele pe care Rudcenkova le percepe în poezia pe care o citește. Și asta pentru că pregătind ediția de anul acesta a Zilelor de Poezie „Constantin Virgil Bănescu” de la Târgoviște, unde poeticile celor mai tineri autori par să prindă consistență de la an la an, am descoperit între destinatarii mesajelor trimise în 2010 și adresa Katerinei Rudcenkova. E o întâmplare, dar acest gen de întâmplări, care pot să leage Marea Caraibilor și lacul Balaton în cehă sau un mic festival de poezie din Târgoviște de invitații speciali de la Bookfest, sunt lucruri pe care poezia le face depășind barierele lingvistice. Părăsind poezia pentru teatru sau fotografie și revenind periodic la versuri, Katerina pare să vină cu experiența paradoxului pe care lirica îl reprezintă în fața genurilor expresive stabilite azi ceva mai solid din punct de vedere instituțional. (r.ț.)
foto Bogdan Suceavă
– Care sunt diferențele dintre cititorii de poezie, cei de proză şi spectatorii de teatru din punctul dumneavoastră de vedere, ca autoare ce abordează toate aceste genuri?
Cei mai numeroși cititori ai mei sunt în majoritate tot poeții pe care îi întâlnesc la serile de lectură, la Praga, sunt adesea prietenii mei. Pe cititorii prozei mele nu îi prea cunosc. În ceea ce îi privește pe spectatorii pieselor de teatru, între ei suntdiferențeîn funcție de teatrul la care se joacă. Publicul lecturilor scenice este mai tânăr spre deosebire de cel de la Teatrul praghez Ungelt, unde s-a jucat piesa mea “Niekur”, care era de vârstă mijlocie. Deși nu scriu cărți umoristice, printre cele mai satisfăcătoare momente pentru mine, ca autoare, se numără cele în care aud că am reușit, prin textele mele, fie la lecturile scenice, fie la spectacolele de teatru săîi înveselesc pe cititori și pe spectatori.
– Aţi lucrat de mai multe ori cu poeţi din afara Cehiei pentru traducerea reciprocă a textelor. Ce diferenţe aţi observat între manierele de abordare a poeziei la aceste întâlniri în ţări diferite?
Poeții pe care i-am întâlnit la workshopurile internaționale de traducere porneau de la diverse tradiții literare înclinându-se spre poetici diferite /numai ca asemenea diferențe se pot observa doar în cadrul aceleașițări/, însă pe toțiîi unea faptul că luau poezia și traducerea în serios, fiind extrem de interesant sădiscuți despre poezii. Doar căîntotdeauna după astfel de workshopuri simt o ușoară depresie, cu gândul la pierderea invevitabilă pe care o sufera poezia prin traducere – fiind greu să păstrezi absolut tot din ritm, conotațiile culturale sau jocurile de cuvinte…
– Ce v-a interesat cel mai mult atunci când vă pregăteaţi pentru călătoria la Bookfestul românesc?
Mă interesa dacă din întâmplare nu va participa la Bookfest și scriitorul meu roman preferat Petru Cimpoeșu –în cehăi-au apărut două romane–, dar în program nu l–amgăsit probabil fiindcă nu a mai publicat nicio carte nouă.
– Sunteţi considerată unul dintre autorii reprezentativi pentru literatura cehă. Care sunt dezamăgirile şi speranţele dumneavoastră pentru momentul literar actual?
Nu fac parte dintre autorii angajați politic – nu mă tenteaza nici să fiu membra vreunei organizații literare. Anul trecut tinerii autori cehi au fondat noua Asociație a scriitorilor pentru apărareaintereselor, lucru desigur admirabil, dar eu sunt poate prea individualistă. Ceea ce mă intereseazăîn literatură este să notez și să mediez experiența umană, înălțând realitatea trăită printr-o prelucrare artistică. Adesea scriu autobiografic. Deci în relație cu literatura nu simt nicio dezamăgire specială. Scriu literatura, cum pot mai bine și am cercul meu de cititori, cu care sunt mulțumită.
Mergând pe dune
Chiar dacă simţeai înduioşarea datorată nuanţei intense de verde, a copacilor şi ierburilor şi tufelor de sub pini,
chiar dacă te înduioşa nostalgia fumului acelei veri,
al ierbii arse şi al peştilor fripţi,
chiar dacă te înduioşau copiii,
care nebănuind încă nimic de restricţiile lumii
chiar de acum ţopăiau
pe gresiile de o singură culoare,
şi cu toată această înduioşare rămâneai în dezamăgire rece
asemeni ochiului de apă îngheţată din codrul siberian.
te-ai întors, ca să te asiguri, că urmele impregnate în mal sunt şterse de apă,
şterse, nu erai. Nu vroiai să fii,
nu vroiai să te imprimi pe nimic
Traducere în limba română de Lidia Našincová. Traducătoarea a moderat întâlnirea dedicată poeziei Katerinei Rudcenkova la Bookfest 2015
Mergând pe dune
Cu toate căai fostatins denuanţaintensădeverdeaţă, a creşterii copacilor aierbii şia pinului,
cu toate căai fostatinsde nostalgiafumuluidevară, de laiarbaarsă şipeşteleprăjit,
cu toate căai fostatinsdecopiii care nu ştiaunimicdesprerestricţiilelumii sărind pe daleleîntr-o singură culoare,
în ciuda tuturoremoţiilortale, ai rămasrececudeziluzia unuiochi de apăîngheţatîntr-o păduresiberiană.
Te întorceai să te asiguri
că urmelepresatepemalau fostspălate, spălat, n-ai fost. Nu aivrutsăfii, tunuai vrutsă mai fii imprimatînnimic.
Traducerea lui Cosmin Perțaa fost realizată “în cadrul unui atelier de traduceri între poeți în Spania. Am pornit de la texte în limba engleză, însă m-am îndepărtat de traducerile englezești pentru că am discutat foarte mult cu autoarea care mi-a explicat cuvânt cu cuvânt vers cu vers care a fost intenția ei” a povestit poetul. Versiunile găsite de Cosmin Perța poemelor Katerinei Rudcenkova au fost pubicate în revista Poesis Internațional nr 15 (1/2015).
