Sunt 12 ani de când atelierul de poezie la care participam în Israel a fost mutat din deșert, unde trebuia să mergem inițial, la Tel Aviv. Mutarea a venit tot după tensiuni din Iran.
Mă uit la fiecare știre de război din zonă pe mesajele poeților pe care îi știu de atunci și îmi dau seama ce distanță uriașă separă discursurile publice războinice (care nu au cum să nu te afecteze) și căldura gestionabilă pe care o păstrează fiecare întâlnire din poezie.
În război și demonstrații de putere se găsesc atâția specialiști… Dar când e vorba de apropiere… Drone pentru poezie nu sunt.
Era prima oară când vedeam copii evrei și palestinieni în aceeași școală.
Dar întâlnirile îți dau speranță în ciuda fiecărei amenințări.
O parte din traducerile de la acel atelier sunt în acest număr din Poesis International.
Aici este poemul de Almog Behar de care nu reușeam să mă desprind până nu l-am formulat în română.