Pentru 2025 sunt 9 nominalizări pentru Premiul „Gheorghe Iova TEXTUARE” 2025 pentru experiment în literatură.
Nominalizare la Premiul pentru experiment în literatură ”Gheorghe Iova Textuare” 2025: Ada Eliane

Ada Eliane pentru volumul „Ghosted” (editura Fractalia, 2024) pentru explorarea dinamicii unei mitologii queer la persoana I.

Ada Eliane a preferat să răspundă în scris în discuția de prezentare pentru demersul său din volumul apărut în 2024.

1. Ce ați spune că a produs trecerea de la „Red Pilled Utopia” la formularea organizată și concentrat orientată spre sine și asumări personale din „Ghosted”?
   Când am început să scriu ”Red Pilled Utopia”, mă aflam la un oarecare început de drum din punct de vedere al scrisului profesionist. Desigur, scriam poezii și texte din timpul liceului, dar în urma cunoașterii unor scriitoare care au lăsat un impact cu adevărat puternic asupra mea (și a frecventării unor ateliere de creație și de poezie care m-au încurajat să aprofundez acest gen de literatură și să îmi recunosc propriul talent în scriitură), am început să scriu zilnic și, în cele din urmă, am cernut atent din sutele de poezii pe care le creasem, pe cele care se află acum în volumul de debut (grupate tematic în funcție de ce doream să explorez în acel volum). Atunci când am început să lucrez la volumul ”Ghosted”, aproape trei ani mai târziu, am avut o structura mult mai clară în minte asupra felului în care îmi doream să arate și să curgă volumul. Deja mi se concretizase ideea genului de text pe care îmi doream să îl public în lume. La ”Ghosted”, aveam în gând o creație un pic mai experimentală, ca și structura, similară cu un calculator biologic care încarcă, la deschidere, fiecare ”etapă” din viața mea trăită până acum (ca și cum ai deschide o enciclopedie a vieții unei persoane pe un sistem de operare digital). Acest volum înfățișază mai multe fațete ale mele, prezente și trecute, cu un ”cuvânt înainte” pentru fiecare ”eră” a mea și se deschide cu o geneză (personală) și închide cu o apocalipsă (umană). De asemenea, îmi era un pic mai clar la ”Ghosted” ceea ce îmi doream să dezvălui despre perspectiva mea asupra vieții și asupra condiției unei persoane minoritare care face parte din comunitatea LGBTQ+.
2. Care ar fi secvențele din volum care ați simțit că vă pun cele mai mari dificultăți și de ce?
   Cred că au fost mai multe secvențe care mi-au impus dificultăți în relatare, dintr-un punct de vedere pur emoțional. Cele care îmi sar în minte imediat sunt și cele mai personale (poeziile despre familie, despre discriminare și despre traumele întâlnite în viață). Presupun că mi-a fost greu să conștientizez că aceste poezii urmau să fie publicate și distribuite în lume, nu doar ținute pentru mine. Aici intervine și aspectul de poezie confesională (un tip de poezie pe care nu prea l-am mai publicat până acum) care m-a tensionat un pic, dar nu regret nimic.
3. Cum ați identifica etapele de scris prin care parcurgeți drumul de la aspirația „Să dai naștere unei forme artistice,/ Atât de năucitoare,/ Încât nu poți fi decât mândră de ea” („Red Pill Utopia”) la realizarea reprezentată de „scrisul citeț care i-a salvat viața din nou și din nou, și din nou” (Ghosted)?
   Sincer, cu amuzament, mi-aș dori să pot spune că voi ajunge vreodată la acest sentiment de stăpânire supremă asupra artei mele, dar sunt totuși mândră de ceea ce am creat până acum. Consider că, în textul ulterior, m-am referit mai mult la ”scrisul, act în sine” sau ”compasiune față de propria persoană”, nu doar la aspectul de creație. Chiar cred că scrisul meu m-a salvat de nenumărate ori în nenumărate feluri, chit că poate nu a fost întotdeuna cel mai citeț.
4. Cât de importante sunt reperele (literare sau nu) care vă ajută să vă calibrați textele și cărțile? Și care ar fi acestea?
   Până în momentul de față, nu am avut niște repere foarte clare în propriul proces de creație, în mare parte datorită faptului că sunt de-abia la al doilea volum și am mers la extremă cu impulsul de a creea constant fără să mă uit în stânga sau în dreapta. Cu toate acestea, sunt nenumărate scriitoare și poete din trecut și prezent care mi-au fost alături în momente importante ale vieții și care m-au inspirat (exemple precum Anne Sexton, Audre Lorde și Mary Oliver din sfera anglofonă sau Svetlana Cârstean, Ileana Negrea, Alina Purcaru și Medeea Iancu din cea autohtonă).
5. Unde se simt cel mai departe și unde cel mai aproape versiunile în engleză și română ale acelorași poeme pe care le scrieți?
   Este foarte interesantă această întrebare pentru mine deoarece, deseori, tind să scriu fie în română, fie în engleză, un anume poem și îmi este greu să îl traduc și să simt că exprimă același lucru pentru mine (limbile sunt ca niște entități vii pentru mine și simt că le dezrădăcinez complet dacă nu transfer cuvintele cu grijă). Cu toate acestea, cred că cel mai departe în traducere până acum mi-au fost rimele și cel mai aproape transmutarea expresiilor, astfel încât, să transmită aceleași sentimente și într-o limba, și în alta.

Un premiu, un experiment, o poveste

Din juriu fac parte câștigătorii premiului în perioada 2021-2024, Paula Erizanu, Vasile Leac, Teona Galgoțiu și Dmitri Miticov ca și Răzvan Țupa, care a primit premiul testamentar „Gheorghe Iova TEXTUARE” în 2020.

În 2010, artistul vizual Cătălin Guguianu îl invită la Paris pe Gheorghe Iova să colaboreze la proiectul său „veloLINGA“. Cătălin Guguianu (www.catalin-ation.com) patronează asociația cultural-artistică ’ECHALIER – PÎRLEAZU’. Cu această ocazie, Iova i-a cerut lui Cătălin să preia și să gestioneze premiul său pentru experiment literar. După dispariția lui Gheorghe Iova din vara anului 2019, în ianuarie 2020 s-a inaugurat premiul testamentar „Gheorghe IOVA – TEXTUARE“, fiind acordat în acel an poetului și jurnalistului Răzvan Țupa. Premiul constă în 1.801 lei, valoarea pensiei lunare a lui Cătălin Guguianu, percepută de la Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, pentru trei ani de domiciliu forțat; o diplomă stampă, creată de Cătălin Guguianu și digitalizată de artista plastică Valérie Touzet.

Premiul pentru experiment în literatură „Gheorghe Iova TEXTUARE”

2021 Paula Erizanu pentru orientarea înspre ceea ce ajunge să fie literatură venind dinspre jurnalism, documentare, proză, poezie.
2022 V. Leac pentru antologiile pe care le-a coordonat în ultimii ani (Hotel Cosmos – poezie românească SF, 2019; Generația de aur, 2020, în colaborare cu Cristina Ispas; Perturbări în desfășurare. O antologie a prezentului, 2021) și pentru expoziția TIMPURI NOI. Xenogeneze ale SF-lui.
2023 Teona Galgoțiu pentru edificarea platformei online Gura Mare
2024 Dmitri Miticov pentru volumul pentru volumul „Dmitri: INTJ”(editura OMG), care pornește de la notația biografică proiectând-o în discursuri mitice și tehnologice asupra evenimentului, păstrând, în același timp, o perspectivă investigativă asupra limitelor tranzitivității.

Gheorghe Iova (n. 29 ianuarie 1950) scriitorul-conștiință ale cărui idei și teorii despre practica textuală au fost foarte prețioase pentru autorii ultimelor decenii s-a stins din viață în vara lui 2019. A fost membru activ al Cenaclului literar „Junimea”. În 1999, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru eseu, pentru volumul „Acțiunea textuală. Bunul simț vizionar”. În 2000, a fost distins cu premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România pentru romanul „De câți oameni e nevoie pentru sfârșitul lumii”, publicat în 1999.

Proiectul premiat pentru experiment în literatură la această ediție ”Gheorghe Iova Textuare” va fi anunțat în luna ianuarie 2025.