De câteva zile nu mai prididește presa cu mirările și amuzamentul revoltat și ușor superior pe marginea răspunsurilor date de absolvenții de clasa a 8a în evaluarea națională la subiectul legat de povestirea unei întâlniri organizate la școală cu un scriitor contemporan.
Voi în clasa a opta ați studiat scriitori contemporani?
Întreb pentru că nu îmi amintesc să fi vazut vreo programa cu așa ceva. Nu de alta, dar mă întreb de unde până unde tot amuzamentul legat de zăpăceala majorității elevilor în legatură cu acest subiect din moment ce nici ministerul invatamantului, nici alte organizatii sau comitete nu stiu sa fi avut altceva decat incercari izolate ( chiar daca punctual reusite) pe tema asta.
Eu si la concursurile de poezie la care vin elevi de pana la liceu, deci unde ar fi vorba despre tineri interesati de domeniu, abia daca gasesc 5-6 copii care sa para a fi citit din ce scriu ceva mai recent de Nichita Stanescu.
Si nu e doar asta dar nici nu prea imi vin in minte cine stie ce scriitori contemporani romani al caror public tinta sa fie tinerii 10-14 ani. Voi?
Nu cred ca la fizica primesc la evaluare subiecte legate de experimentele de la CERN.
Bine punctat. Până în clasa a VIII-a nici nu studiasem scriitori contemporani, nici nu îi întâlnisem și nici nu ar fi avut rostul. Iar cei de la minister parcă ar face-o intenționat, atât la evaluarea națională, cât și la Bac: au un subiect la derută
Nici nu ma interesa cine scrie cartile. Doar imi placeau sau nu.
E şi nu e la derută: baremul va puncta cu totul altceva decât numele unui scriitor contemporan, accentul fiind pus pe „o întâmplare” petrecută în timpul unei întâlniri cu scriitorul. Problema de fond, desigur, rămâne, legat de cele discutate mai sus.
Nu primesc la fizică, dar oricând și orice se poate primi la proba de la limba română pentru a sonda imaginarul și pentru a stimula fantezia, originalitatea și creativitatea … , consideră autorii unor asemenea subiecte. Problema rămâne discutabilă …În ce măsură au dreptate, rămâne de văzut … Cred că ar trebui întrebați și elevii care suportă asemenea testări … , precum și psihopedagogiii, metodiștii, etc.,
… Să auzim numai de bine ! Mult succes generațiilor de elevi în viitor ! Ave !
nu uitati ca exista o saptamana a educatiei ALTFEL, unde se introduc tot felul de activitati libere,
vizite la biblioteci , muzee; intalniri cu scriitori, lansari de carte, cunoasterea culturii locale, a scriitorilor sau artistilor locului, sa nu fim ipocriti, dar cum se fac acestea e totul; unii profita ca sa faca MEDITATII; daca s ar fi dat un subiect legat de meditatiile particulare sunt sigur ca majooritatea elevilor ar fi punctat….. ramane de … meditat… etc
Exact, in clasa a V-a se studiaza un basm, o schita, un pastel. In clasa a VI-a citim Sobieski si romanii, de marele scriitor contemporan C. Negruzzi, Toma Alimos de marele scriitor contemporan anonim, Doina marelui scriitor contemporan Mihai Eminescu – si te rog sa iti imaginezi mutritzele elevilor cand le reciti cu patos „cine-a indragit strainii manca-i-ar inima cainii”, foarte frumos, foarte contemporan. Intr-a saptea avem „Doua Loturi”, „Calin – file de poveste”, „Pasa HAsan”, ocazie cu care urcam in preajma secolului XX dar nu ajungem. Nici cronologic, nici stilistic. In calsa a VIII-a, Baltagul – capodopera a literaturii contemporane. Pe urma „Lacul”, „izvorul noptii”, „Emotie de toamna”. Si se termina gimnaziul, intram la liceu cu tot felul de pre/fabricate, de demonstratii (apartenenta la genul liric, la genul epic etc.), cu semnificatia mesajului poetic (de ce nu mergea „Exprima-ti opinia despre mesajul poetic”?), dupa ce studiezi 4 poezii in patru ani. Pe urma, copiii au mai scris despre Paunescu, Stanescu si alti cativa Escu de pe la ei de prin oras, unii dintre ei chiar poeti sau mai stiu eu ce, majoritatea dintre ei veleitari. Dar profesorii lor de romana si nu numai, cata literatura contemporana citesc? Pardon, cata literatura? Dar colegii de la alte discipline? De multe ori ei insisi au o capacitate extrem de limitata de expresie, n-ar fi facut fata nici ei la un astfel de subiect. Dar ei nu mai dau astfel de examene, ei le-au trecut cu brio. Cate ore de compunere (sa nu-i zic compozitie, sau scriere creatoare) se fac la gimnaziu? Cand ai carca de gramatica, atat de multa incat constati uluit ca unii elevi stiu sa identifice subiective, predicative, identifica perfect valori morfologice, dar fac greseli uriase de ortografie – cum asa, pentru ca gramatica limbii e o stiinta, foloseste un metalimbaj, descrie niste relatii, clasifica etc. Iar la examen 1 punct din 9 are legatura cu morfologia si sintaxa. Dar daca nu faci la scoala, vine inspectia si domnul inspector stramba din nas si stramba si nota iar colegii de sport sau de ce-or fi mustacesc si ei – cum sa aiba copiii note mari la examene daca aia de romana si de matematica…Asa ca majoritatea copiilor s-au descurcat cum au putut. Mai interesant mi s-ar fi parut daca ar fi zis vreunul dintre astia tristi (ah, nu se mai citeste…) ca uite, domnule, ce perceptia si-au construit copiii astia despre scriitori: toti ramaneau blocati in lift, in toaleta salii de sport – invariabil intalnirile cu scriitorii cntemporani se petreceau in sala de sport devenita un soi de polivalenta, de Sala Palatului – fiinte fragile, plapande, nepricepute la manevrat clantele de la usi. Sau: alunecau pe o coaja de banana (ca in desene animate), sau se enervau pe elevii care nu-i ascultau si care stateau pe telefon. Fiinte fragile, isterice, cu nervii dezlipiti. Contacte superficiale cu realitatea. Dar mai ales ce inteleg elevii de gimnaziu prin naratiune? Ceva iesit din comun, situatii dramatice (unii scriitori contemporani faceau infarct si mureau la sfarsitul compunerii), violente, prabusiri de tavan, caderi de pe scaun, alunecari pe mochete. In unele compuneri (daca te uitai pe stampila aplicata peste coltul indoit al lucrarii, vedeai ca sunt elevi de la scoli din satele patriei) scriitorul contemporan nici nu mai venea. Copiii se pregateau, invatau poezii pe de rost dar scriitorul dadea telefon directoarei si anunta ca are altceva de facut. Asa ca toti se intorc tristi acasa. Si-n compuneri si-n viata.