Mă bucur că, după două săptămâni, şi colegii mei care au insistat asupra vinovăţiei generale a juriului de la Botoşani au reuşit pe rând să desluşească distorsiunile provocate domnul Nicolae Manolescu în legătură cu alegerea premiantului din acest an.

Ca urmare a demersurilor investigative întreprinse de Florin Iaru, mai întâi, membrii juriului au lămurit cum au stat lucrurile în confuzia procedurală pe care s-a bazat preşedintele USR pentru impunerea subalternului său ca laureat al Premiului Naţional „Mihai Eminescu”: „În acest moment, consider că s-a produs un viciu de procedură. Dacă, pînă la un punct, procedura lui Manolescu de a colecta voturile fără a le comunica celorlalţi membri ai juriului cum a votat fiecare avea o anumită raţiune (dincolo de inegalitatea flagrantă între preşedintele de facto şi ceilalţi), înaintea votului decisiv, toţi ar fi trebuit să ştim care e situaţia şi să votăm în cunoştinţă de cauză.” scrie Mircea Martin, prezentat de organizatori ca preşedinte al juriului (de jure).

Din acest moment, pe rând, Paul Cernat, Radu Vancu , Alex Goldiş şi Claudiu Komartin, toţi patru fiind printre iniţiatorii protestului colectiv, dar şi Mihai Iovănel au sesizat diferenţa dintre Nicolae Manolescu în calitate de coordonator şi ceilalţi membri ai juriului în ceea ce priveşte procesul de jurizare din acest an. Potrivit lui Mircea Martin, Nicolae Manolescu i-a cerut explicit să voteze un al doilea scriitor în procesul jurizării. Interesant este că, luând în considerare prezentarea voturilor aşa cum a fost ea oferită în revista România Literară de organizatorii premiului, constatăm că Mircea Martin şi Al.Cistelecan par să fie singurii membri ai juriului cărora li s-a solicitat să voteze un al doilea nume pe lângă cel votat iniţial. În realitate, numai Mircea Martin a vorbit public despre solicitarea celui de-al doilea nume după „o discuţie mai lungă” cu Nicolae Manolescu. Dacă ar exista un regulament, probabil că s-ar putea găsi o scăpare tehnică pentru metoda aleasă de Nicolae Manolescu pentru „simplificarea procesului de votare”.

Cu aceasta este clară manipularea procesului de votare la Botoşani, Premiul Naţional „Mihai Eminescu” fiind deja reclamat public de un membru al juriului pentru viciu de procedură.

De aici, este exclusiv problema organizatorilor premiului Eminescu dacă

– vor tolera derapajul recunoscut deja

sau

– vor lua măsuri pentru scoaterea evenimentului din conul de umbră în care a fost împins prin manipulările iniţiate de actualul preşedinte al Uniunii Scriitorilor.

În sfârşit, după aproape două săptămâni de controversă, a cărei intensitate certifică importanţa dobândită în toţi aceşti ani de Premiul Naţional „Mihai Eminescu”, putem spune că atenţia acordată dezbaterii deopotrivă de scriitori  din toate generaţiile şi de publicaţii precum „Observator cultural” sau „Cultura” a dezvăluit resorturile prin care s-a încercat îngroparea credibilităţii acestei manifestări unice în România. Preşedintele Uniunii Scriitorilor a insinuat şi la Botoşani, într-o manifestare independentă, procedeele de jurizare responsabile pentru distrugerea credibilităţii instituţiei pe care o conduce. Din fericire, organizatorii Premiului „Eminescu”, Gellu Dorian şi autorităţile locale, au acum posibilitatea să îndrepte lucrurile.