Cum vă sună? E poemul lui Linn Hansen (o parte) la are trebuie să traduc și cam așa merge (nerevăzut). Eu de la partea asta din poem nu am putut să mă mai opresc și acum abia mai am vreo 2 pagini. Ca să nu ne umplem de puriști sub text trebuie să zic aici că toate virgulele sunt acolo unde trebuie (chiar dacă pare altfel) și nu sunt acolo unde nu trebuie (zice poeta).
3.
Ce e istoria
uite istoriile ei ea purta pantaloni
Ce e istoria
ea s-a urcat pe scări aproape până sus apoi a coborât la loc e antrenament dar o fi asta istorie.
Nimeni nu te vede de la balcon asta-i sigur asta nu e istorie.
Apare dragostea asta nu e istorie asta e economie.
Poți să pari simpatic săptămâni întregi până îți spune cineva că gata.
Istoria ar trebui să răspundă la întrebări.
Până la urmă armata a ajuns în Franța o fi asta istorie nu-i e geografie.
Un soldat e soldat o singură dată dar un cizmar e și altă dată. Sper că mai întâi e
cizmar pe urmă soldat apoi e omorât în luptă. Nu. Sper că e soldat, pe urmă e omorât în luptă, după care ajunge cizmar.
Toate țările sunt importante doar că nu în același timp.
Franța era cândva importantă dar mai e importantă acum. Nu.
Ești cel mai interesant la început.
De-asta cel mai fericit ești când ești mic.
O personalitate istorică poate să spună că acum începe dar asta înseamnă când.
Aceasta este istoria începe și se temină cu plata.
Este istoric să deplângi o crimă.
Este istoric să vezi căzând ceva ce a rezistat mult timp.
Este istoric și traumatizant să vezi că familia și prietenii și vecinii îți întorc spatele.
E ceva obișnuit să te plimbi.
Este greu să nu obosești.
Partea tristă din orice este că nu poți să știi niciodată dacă a venit ca să rămână.
Nimeni nu este plătit și asta nu e istorie e sfârșitul istoriei.
Ce e istorie e ce este ilustrat.
Ceea ce e istoric se exprimă într-un mod istoric.
Uite o expresie istorică a fost odată.
Uite o poveste istorică un copil se naște învață să meargă de-a bușilea se angajează se tunde se întâlnește cu moartea.
Uite una ne-istorică te plimbi și te plimbi și te plimbi.
Uite una pre-istorică e verde, apoi se strică și se lasă întunericul.
Uite una isterică nu vrea decât să doarmă.
Asta e istoria mulți au murit.
Asta e un fierar o tipă într-o fierărie.
Asta e politica o să dureze.
Asta e ceva de calitate îl luăm.
Un mod în care poți să fii fericit este când ai o viață în aer liber sau când cânți într-o orchestră pentru scurte perioade de timp.
Poți să te faci mare lângă tatăl tău asta nu e istorie.
Poate n-ai tată asta s-ar putea să fie istorie dar nu e istorie în mod automat.
Poți să treci istoria filozofiei și poți să crezi că istoria filozofiei e destul de exactă.
Avem norocul să trăim întro parte a lumii unde mâncarea e caldă când ajungem acasă.
Aproape orice e posibil să citezi și asta arată valoarea citatului.
Parcă ar fi o istorie bună dar până la urmă îți dai seama că e ceva destul de rău.
E istoria ei nu era la serviciu dar mai târziu s-a dus.
E istoria tunsului nu era disciplină.
Mulți zic asta și au dreptate.
O personalitate istorică poate să spună că acum se termină dar asta când înseamnă.
Ia uite-o, istoria.
La început a fost fierul de călcat, pe urmă a apărut cămașa.
Deja acum câteva sute de ani oamenii aveau prea multe subiecte de discuție.
Orice e o aventură oricine știe și are dreptate.
Să te relaxezi e o treabă care e posibil să aibă rezultate pe termen lung.
În ordinea corectă ar urma copilăria, adolescența, etapele care vin după și apoi momentul mai greu de definit pe care îl numim Spațiu.
După secole de furtuni și taxiuri
Și moduri chiar asemănătoare de organizare
Mai întâi a fost lampa de lângă pat, pe urmă a apărut povestea.
După secole de bărulețe și finale la hockey
Puțin mai târziu decât cărțile de istorie a apărut războiul.
A fost odată câte o cameră pentru fiecare și pentru toată lumea.
Poți să ai de gând aproape orice o fi asta valoarea momentului.
La început a apărut monogamia și pe urmă a apărut sintetizatorul.
Îți prinde bine să ai legătură cu istoria
care se tot reperă
de parcă ne-ar fi plăcut
Toți consilierii educaționali de dinaintea sitemului de educație.
Mai întâi vine adolescența, apoi vine Iluminarea.
Ca-n realitate e chiar acum foarte real.
Mai întâi a fost haina de ploaie și pe urmă a apărut ploaia.
Îi înveți pe oameni să fie cinstiți și direcți și interesanți
O mulțime de chestii sunt interesante la marii oameni, chiar și dincolo de viața lor.
Se întâmplă destul de des ca un om să facă ceva, duce treaba până la capăt și toți
înțeleg și te gândești că omul ăsta chiar duce o treabă până la capăt dar, până la urmă, ce-a făcut se uită și asta se tot întâmplă.
(…)
Sunt imagini si constructe disparate, ca sa nu zicem disperate, din care, cu truda si gingasa atingere, ar putea sa iasa niste poeme extraordinare.
Par mai mult niste insemnari care, daca se vor un poem de larga respiratie, ar trebui sa fie mai marcate retoric. Exista un soi de mestesug al reluarii, dar nu neaparat si al accentuarii, aceasta pare sa rezulte aleator, infiorandu-ne, la secventa in cauza, usor prea usor, dar nu, cum zicea Emil Botta, plesnindu-ne „ca un garbaci peste fata”
Oricum traducerea e un exercitiu bun, un vampirism energetic, un poet, roman in cazul nostru, poate sa absoarba in cadrul procesului de ast soi multa „rasuflare boreala”.